Decizia Nr.650 din 13.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (3) şi ale art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 04 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (3) şi ale art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea „Simba Invest" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 6.484/180/2014 al Judecătoriei Bacău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 510D/2015.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, consilier juridic Mihai Claudiu Topor, din Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine, în esenţă, că instituţia curatelei speciale nu se poate aplica, în cazul persoanelor juridice cu capacitate deplină de exerciţiu şi nici în cazul instituţiilor publice. Arată că în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se referă doar la persoanele juridice care au capacitate deplină de exerciţiu dobândită potrivit legii. În continuare susţine că art. 167 din Codul de procedură civilă adaugă la instituţia curatelei reglementată de art. 56 şi, respectiv, art. 58 din Codul de procedură civilă, forţând judecătorii, ca, în cazul în care procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea, să dispună alături de citarea prin publicitate şi numirea unui curator. Arată că din practică rezultă că judecătorii nu au posibilitatea să aleagă între citarea prin publicitate şi numirea unui curator. Apreciază că remediul actual îl reprezintă doar citarea prin publicitate.4. În ceea ce priveşte reprezentarea persoanelor juridice, susţine că, deşi, potrivit art. 1 din Legea nr. 514/2003, consilierii juridici au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi avocaţii, iar Legea nr. 514/2003, cât şi Statutul profesiei de consilier juridic fac trimitere la Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, dispoziţiile legale criticate creează o distincţie între avocaţi şi consilieri juridici care reprezintă o discriminare socio-profesională, cât şi o discriminare în raport cu categoriile de justiţiabili. Dacă legea, în ceea ce priveşte numirea unui curator, substituie un contract de asistenţă juridică încheiat în temeiul Legii nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, apreciază că aceeaşi lege ar putea să substituie şi un contract individual de muncă prevăzut de Legea nr. 514/2003.5. În continuare învederează aspecte ce ţin de modul de stabilire a onorariului de curator, precum şi de modul de aplicare a legii de către instanţele de judecată în ceea ce priveşte regularizarea cererii de chemare în judecată, stabilirea taxelor judiciare de timbru sau recuperarea cheltuielilor de judecată.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că motivele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează probleme de interpretare a dispoziţiilor legale criticate. De altfel, apreciază că, în susţinerile sale, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a invocat chestiuni din practica instanţelor de judecată care nu fac altceva decât să întărească faptul că reprezintă o chestiune de interpretare. În continuare, arată că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a unor reguli şi condiţii de procedură în privinţa exercitării dreptului de acces liber la justiţie, ceea ce nu conduce la ideea că acest drept ar fi încălcat. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, constatând constituţionalitatea acesteia, motiv pentru care solicită respingerea, ca neîntemeiată, şi a acestei excepţii de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.484/180/2014, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (3) şi ale art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea „Simba Invest" - S.R.L. din Bacău într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1.025 şi următoarele din Codul de procedură civilă.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece extind instituţia curatorului şi la persoanele juridice care au capacitate deplină de exerciţiu, reprezentant legal şi elemente de identificare permanent dobândite. Se arată că art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece creează o discriminare între consilierii juridici şi avocaţi, prin excluderea consilierilor juridici de a putea fi numiţi curatori la persoane juridice. De asemenea, se încalcă şi art. 21 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu fac distincţie între categoriile de persoane supuse instituţiei curatorului. Această distincţie este făcută prin art. 57, referitor la capacitateaprocesuală de exerciţiu, şi art. 56 alin. (2), referitor la capacitatea procesuală de folosinţă a asociaţiilor, societăţilor sau altor entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii care pot sta în judecată, coroborate cu art. 58 alin. (1), referitor la numirea unui curator special când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă chemată să stea în judecată nu are reprezentant. Însă art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu mai distinge între categoriile de persoane supuse instituţiei curatorului, făcând referire doar la art. 58, şi nu şi la art. 57 din Codul de procedură civilă. Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. Se arată că, deşi art. 58 alin. (1) face referire expres la persoanele juridice care nu au reprezentant, art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă se aplică de fiecare dată când se impune citarea prin publicitate, fără a se ţine seama de aceste distincţii. În aceste condiţii se apreciază că dispoziţiile art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă adaugă la instituţia curatelei speciale, instituind o nouă ipoteză la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă.9. În continuare se susţine că o persoană juridică nu poate acţiona permanent în afara elementelor sale de identificare şi a atributelor specifice formei de organizare, astfel încât instituirea curatelei speciale la persoane juridice cu reprezentant şi capacitate de exerciţiu vine ca un instrument menit să acopere reaua-credinţă a acestor persoane juridice.10. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, consideră că sunt neconstituţionale, deoarece preiau aceeaşi inechitate şi nediferenţiere de tratament ca cea prevăzută de Codul de procedură civilă.11. În concluzie se apreciază că persoana juridică cu capacitate de exerciţiu deplină cu reprezentant nu poate fi supusă curatelei speciale şi nici regulilor de citare prin publicitate prin curator.12. Judecătoria Bacău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că accesul la justiţie al persoanei care avansează suma cu titlu de remuneraţie a curatorului nu este limitat, întrucât la finalul judecăţii aceste sume se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care a pierdut procesul. În ceea ce priveşte excluderea consilierilor juridici de a fi curatori la persoanele juridice în raport cu avocaţii, susţine că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii şi reguli de procedură în privinţa exercitării dreptului de acces liber la justiţie.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-şi conţinutul şi numerotarea. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 58 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă: „(1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.[...] (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.";– Art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.[...] (3) Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.";

– Art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.
(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului."17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 455 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.19. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. În virtutea art. 58 alin. (3), „Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal."20. Curtea a reţinut că această instituţie este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, curatela specială vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.21. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. 22. Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând, aşadar, la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) „Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului"]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. 23. Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.24. Dacă instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale, fiind imperative, nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului. 25. Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16, art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. În ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei potrivit căreia dispoziţiile legale criticate creează o discriminare între consilierii juridici şi avocaţi, prin excluderea primilor de la numirea în calitate de curatori la persoane juridice, Curtea reţine că, potrivit statutului, cele două categorii profesionale au la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor şi al temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că într-un caz activitatea se desfăşoară în baza unui contract de muncă, în timp ce în celălalt caz activitatea se desfăşoară în baza unui contract de mandat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999. 28. Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în urma căruia dobândeşte calitatea de salariat, sau pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, situaţie în care devine funcţionar public. Prinurmare, profesia de consilier juridic poate fi exercitată în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă. 29. Curtea mai observă că, potrivit art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, consilierii juridici pot asigura consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină. În consecinţă, consilierii juridici desfăşoară astfel de activităţi în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă la o persoană juridică de drept public sau privat.30. Cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor legale referitoare la numirea unui curator în cazul persoanelor fizice sau al persoanelor juridice cu sau fără reprezentant, Curtea reţine că aceasta vizează coroborarea art. 167 cu art. 58 din Codul de procedură civilă, aspect care reprezintă o chestiune ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Simba Invest" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 6.484/180/2014 al Judecătoriei Bacău şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 167 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Bacău şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin