DECIZIE   Nr. 65*) din 17 noiembrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 14 din 20 ianuarie 1994

    *) Ramasa definitiva prin nerecurare.

    Ioan Muraru            - presedinte
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Alexandru Grigorie     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 94/1983 cu privire la declararea animalelor, instrainarea si taierea bovinelor si cabalinelor, invocata de paratul Torcica Ion, in dosarul nr. 10430/1992 al Judecatoriei Tirgoviste.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 8 septembrie 1993, cu participarea paratului si a procurorului, in lipsa reclamantei Directia generala a finantelor publice Dimbovita, care, desi a fost legal citata, nu s-a prezentat si au fost consemnate in incheierea de la acea data, pronuntarea amanandu-se pentru 3 noiembrie 1993 si apoi pentru 17 noiembrie 1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin actiunea din 19 iunie 1992 reclamanta Directia generala a finantelor publice Dimbovita solicita Judecatoriei Tirgoviste obligarea paratului Torcica Ion la plata unei despagubiri reprezentand contravaloarea unui juncan taiat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 94/1983.
    La termenul de judecata din 15 aprilie 1993 paratul Torcica Ion invoca exceptia de neconstitutionalitate a prevederile Decretului nr. 94/1983, sustinand ca acestea contravin dispozitiilor Constitutiei care garanteaza si protejeaza dreptul de proprietate.
    Judecatoria Tirgoviste, prin Incheierea din 15 aprilie 1993, pronuntata in dosarul nr. 10430/1992, sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia invocata.
    Exprimandu-si opinia, instanta apreciaza ca exceptia este intemeiata, aratand ca dispozitiile art. 6 alin. 1, art. 3 alin. 2 si 4, art. 4 alin. 2 si 4, precum si celelalte dispozitii din Decretul nr. 94/1983, care interzic persoanelor fizice taierea bovinelor si cabalinelor, contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie care garanteaza dreptul de proprietate, in sensul ca aceste dispozitii sunt in masura sa ingradeasca acestora exercitarea tuturor prerogativelor conferite de calitatea de proprietar. Restrangerea exercitiului dreptului de proprietate, cu prerogativele sale - posesie, folosinta, dispozitie -, nu poate opera decat pentru situatiile expres si limitativ prevazute de art. 49 din Constitutie, sub incidenta carora, insa, Decretul nr. 94/1983 nu intra.
    In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere exprimat, Guvernul considera ca, intr-adevar, prevederile Decretului nr. 94/1983 incalca exercitarea dreptului de proprietate a particularilor asupra bunurilor pe care le detin cu titlu de proprietari, drept garantat si protejat de art. 41 din Constitutie, dar Curtea Constitutionala nu este competenta sa solutioneze, intrucat, potrivit art. 15 alin. (1) din legea fundamentala, legea dispune numai pentru viitor, or, in speta, actul normativ socotit neconstitutional este anterior intrarii in vigoare a Constitutiei.
    De asemenea, considera ca Judecatoria Tirgoviste, in fata careia a fost invocata exceptia, trebuia sa tina seama de dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie si, solutionand cauza, sa respinga actiunea reclamantei si exceptia paratei, ambele fiind fara temei legal.
    Cele doua Camere ale Parlamentului nu si-au exprimat punctul de vedere.
    In baza art. 12 alin. (4) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, a fost solicitat si punctul de vedere al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, care, in esenta, prin adresa nr. 4586 din 14 iunie 1993, considera ca prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 94/1983, precum si cele privind obligarea la plata unei despagubiri catre stat, egala cu valoarea animalelor taiate de catre persoanele condamnate pentru savarsirea infractiunii prevazute de alin. 2 si 4 ale aceluiasi articol, sunt neconstitutionale. Celelalte dispozitii ale Decretului nr. 94/1983 sunt apreciate a fi constitutionale.
    In completarea acestei adrese, prin Nota de studiu privind regimul juridic al taierii bovinelor si cabalinelor in Romania, depusa la dosar, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei opineaza ca taierea animalelor si comercializarea carnii si a subproduselor rezultate implica doua aspecte care trebuie corelate - pe de o parte, necesitatea protectiei proprietatii private, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, iar pe de alta parte, dar in egala masura, imperativul asigurarii igienei si sanatatii publice, potrivit art. 33 alin. (2) din legea fundamentala. Aceste prevederi constitutionale nu se exclud, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate neputand afecta sanatatea publica. Se face referire la art. 49 alin. (1) din Constitutie care statueaza ca dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege.
    Concluzioneaza in sensul ca sunt neconstitutionale prevederile din Decretul nr. 94/1983 referitoare la interdictia taierii bovinelor si cabalinelor, proprietatea persoanelor fizice, insa dispozitiile legale privind locul taierii, controlul sanitar-veterinar si modul de valorificare a carnii si subproduselor animaliere sunt in concordanta cu prevederile art. 33 alin. (2) din Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
din examinarea Incheierii Judecatoriei Tirgoviste pronuntata in dosarul sau nr. 10430/1992, a punctelor de vedere inaintate de Guvern si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, a raportului judecatorului raportor, a sustinerilor partilor, a actelor existente la dosar, precum si a concluziilor Ministerului Public, a dispozitiilor constitutionale si legale constata:
    Prin incheierea de sesizare a Curtii se invoca neconstitutionalitatea art. 3 si 6 din Decretul nr. 94/1983 cu privire la declararea animalelor, instrainarea si taierea bovinelor si cabalinelor. Reprezentantul Ministerului Public, in sedinta de judecata din 8 septembrie 1993, a cerut extinderea examinarii si asupra art. 7 alin. 2, care incrimineaza si sanctioneaza aceleasi infractiuni. S-a sustinut ca dispozitiile legale mentionate contravin art. 41, 49 si 135 din Constitutie.
    Trebuie insa observat ca se impune luarea in discutie si a altor dispozitii legale care reglementeaza acest domeniu, dar care, in mod inexplicabil, nu au fost mentionate si aplicate de autoritatile publice care au instrumentat si judeca acest caz. Aceste dispozitii legale sunt cuprinse in Ordinul ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 79 din 5 ianuarie 1991 privind conditiile sanitare veterinare in care se fac taieri de animale si vanzari de produse de origine animala, de catre persoane autorizate si producatori particulari, precum si in Hotararea Guvernului nr. 789 din 22 noiembrie 1991 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare. Ele trebuiau sa se regaseasca mentionate in actele dosarului Procuraturii Locale Tirgoviste, deoarece ordonanta acesteia este datata 11 mai 1992, precum si in dosarul Judecatoriei Locale Tirgoviste. Este adevarat ca fapta pentru care Torcica Ion se judeca a fost comisa la 9 iunie 1991 (potrivit ordonantei Procuraturii Locale Tirgoviste din 11 mai 1991) sau la 9 octombrie 1991 (potrivit actelor existente la dosarul Judecatoriei Locale Tirgoviste), dar indiferent de aceste neconcordante de date, inexplicabile, instrumentarea cauzei s-a definitivat in luna mai 1992 si ca atare dispozitiile legale mai sus mentionate nu au fost avute in vedere.
    Pronuntarea unei decizii in acest dosar implica raspunsuri la urmatoarele probleme: 1. concordanta dintre art. 3 si 6 din Decretul nr. 94/1983 si dispozitiile constitutionale actuale care consacra dreptul de proprietate privata; 2. concordanta dintre aceleasi dispozitii, cat priveste insa asigurarea igienei si sanatatii publice.
    Inainte de toate trebuie discutata o problema prealabila, si anume aceea de a sti daca intra in competenta Curtii rezolvarea acestui caz. In punctul sau de vedere Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ar putea fi invocata numai in legatura cu legile si ordonantele adoptate dupa 8 decembrie 1991 si nu cu privire la cele adoptate inainte, deoarece s-ar incalca principiul neretroactivitatii legilor. De asemenea, se sustine ca instanta judecatoreasca, in fata careia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, trebuia sa tina seama de prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie si sa respinga actiunea Directiei generale a finantelor publice ca neavand temei legal. Aceasta obiectie a fost sustinuta si de catre reprezentantul Ministerului Public. In legatura cu aceasta obiectie trebuie avute in vedere, mai intai, dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, in sensul carora prevederile art. 26 alin. (1) si (2) se aplica numai raporturilor juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991. Se poate lesne observa ca raportul juridic in cauza, nascut inainte de 8 decembrie 1991, si-a produs efectele si dupa aceasta data, ordonanta procuraturii fiind datata 11 mai 1992. El este un raport juridic in curs de desfasurare. De asemenea, asa cum Curtea Constitutionala a decis si in alte cazuri, competenta Curtii se refera la toate legile care sunt in vigoare, fara deosebire de faptul ca ele au fost elaborate inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei. Este adevarat ca instanta judecatoreasca putea face aplicatiunea art. 150 alin. (1) din Constitutie si sa constate ca unele dispozitii din Decretul nr. 94/1983 sunt abrogate, constatarea abrogarii fiind de principiu in competenta organului de stat care aplica legea sau dispozitia din lege. Instanta insa, desi a opinat pentru neconstitutionalitate, nu a constatat explicit abrogarea, considerand necesara interventia Curtii Constitutionale ca autoritate publica specializata.
    De altfel, in alte cazuri, Curtea Constitutionala a procedat in sensul constatarii abrogarii totale sau partiale a unor dispozitii legale, anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, la sesizarea instantelor judecatoresti.
    Ca atare, Curtea Constitutionala se considera competenta in rezolvarea acestei exceptii de neconstitutionalitate.
    Cat priveste fondul problemei, se constata ca atat Guvernul, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, precum si reprezentantul Ministerului Public considera ca dispozitiile legale in cauza sunt in contradictie cu noile dispozitii constitutionale privind dreptul de proprietate privata. Ca atare, ele au fost abrogate prin efectul dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie. Privitor insa la prevederile din aceste articole care, prin continutul lor, asigura igiena si sanatatea publica, protejand consumatorii, ele nu afecteaza exercitiul dreptului de proprietate, ci garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii, ca drept fundamental consacrat prin art. 33 din Constitutie. Potrivit art. 33 alin. (2) din Constitutie, statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
    Legislatia actuala este, in acest domeniu, imperfecta si in parte depasita. Dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 94/1983 contravin evident dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie, din moment ce lipsesc proprietarul de dreptul sau de dispozitie, stabilind ca taierea bovinelor si a cabalinelor proprietatea persoanelor fizice este interzisa. In mod firesc sunt neconstitutionale si celelalte dispozitii, atat din art. 3, cat si din art. 6, care stabilesc consecintele juridice ale incalcarii art. 3 alin. 1. Decretul nr. 94/1983 a fost adoptat sub regimul unei Constitutii care nu recunostea proprietatea privata ca o categorie juridica, asa incat discrepanta dintre el si noua viziune constitutionala asupra proprietatii private a cetatenilor este evidenta.
    Dispozitiile art. 3 alin. 1 sunt in contradictie si cu cele din art. 49 din Constitutie, care prevad posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati dupa reguli si conditii precise.
    Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 94/1983, cat priveste proprietatea, nu numai ca nu apara drepturile si libertatile cetatenilor, ci pur si simplu atinge chiar existenta acestora, cel putin cu privire la dreptul de proprietatea asupra animalelor.
    La fel se prezinta lucrurile si in ce priveste art. 6, in masura in care dispozitiile sale sunt consecinta art. 3 alin. 1 si stabilesc o raspundere juridica disproportionata, precum plata unei despagubiri catre stat egala cu valoarea animalelor taiate, stabilita la preturile de contractare prevazute de lege.
    Textele sunt discutabile, pentru ca nu fac distinctie intre taierea unor animale pentru consum propriu si taierea lor pentru comercializare. O asemenea distinctie este foarte importanta cat priveste consecintele juridice si cat priveste exercitarea dreptului de proprietate in conditiile art. 41 din Constitutie.
    In legatura cu reglementarile juridice care privesc acest dosar, trebuie adaugat ca dupa 22 decembrie 1989 s-au emis norme juridice care exprima o noua viziune asupra proprietatii si, desigur, a raspunderii juridice legate incalcarea acesteia.
    Pe aceasta linie se inscriu reglementarile din Ordinului ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 79/1991, Hotararii Guvernului nr. 789/1991, prin care fapte de acest gen au fost considerate contraventii, stabilindu-se o raspundere juridica proportionala cu faptele. Aceste reglementari au valorificat, nuantat desigur, unele legi mai vechi din Romania, precum Legea de politie sanitara din anul 1912, precum si Legea sanitara veterinara nr. 840/1944.
    Reglementarile juridice care au intervenit dupa 22 decembrie 1989, chiar daca sub aspectul simetriei juridice si, desigur, al ierarhizarii si fortei lor pot fi discutate, practic au inlaturat reglementarile vechi. Este interesant de observat ca art. 12 din Hotararea Guvernului nr. 789/1991 stabileste ca "Pe data publicarii prezentei hotarari, orice alte dispozitii contrare nu se mai aplica".
    A fost o formula juridica proprie unei perioade de creare a noului sistem juridic de tranzitie, care, desi intrucatva imprecisa, exprima totusi noua tendinta de transformare a dreptului. Prin aceasta hotarare, dezincriminandu-se fapte de genul celor prevazute in Decretul nr. 94/1983, acestea au fost trecute in categoria contraventiilor (vezi indeosebi art. 8 si 9 din hotarare, aplicabile in speta dedusa judecatii). Intr-un fel, daca unele dispozitii din Decretul nr. 94/1983 nu au fost explicit abrogate, ele au cazut in desuetudine inainte de Constitutia din anul 1991 si trebuie, evident, declarate abrogate in baza art. 150 alin. (1) din Constitutie. Abrogarea lor nu creeaza un vid legislativ in acest domeniu care este reglementat, de fapt, prin Hotararea Guvernului nr. 789/1991.
    In ce priveste dispozitiile cuprinse in art. 3 si 6 din Decretul nr. 94/1983, care privesc asigurarea igienei si sanatatii publice si care deci reglementeaza masurile antiepizootice de aparare a sanatatii animalelor si de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om, acestea urmeaza a fi considerate constitutionale. Ele sunt in concordanta cu art. 33 din Constitutie care consacra dreptul la ocrotirea sanatatii.
    Este de notorietate ca circulatia, taierea animalelor si comercializarea carnii si a subproduselor animaliere trebuie strict reglementate, ele prezentand mari riscuri pentru sanatatea oamenilor, daca nu se fac in conditii igienice speciale si sub control sanitar-veterinar.
    Trebuie adaugat ca, desi reprezentantul Ministerului Public a solicitat extinderea controlului de constitutionalitate si asupra art. 7 din Decretul nr. 94/1983, acest lucru nu se justifica fata de faptul ca acest articol nu are legatura cu cauza judecata.
    Fata considerentele expuse in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii

    DECIDE:
    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Torcica Ion in dosarul nr. 10430/1992 al Judecatoriei Tirgoviste si constata ca art. 3 si art. 6 din Decretul nr. 94 din 28 martie 1983 cu privire la declararea animalelor, instrainarea si taierea bovinelor si cabalinelor au fost abrogate partial prin art. 150 alin. (1) din Constitutie in ce priveste dispozitiile care incalca dreptul de proprietate privata si raspundere juridica rezultate din aceasta incalcare.
    2. Constata ca dispozitiile cuprinse in art. 3 si in art. 6 din acelasi decret, care privesc asigurarea igienei si a sanatatii publice, sunt constitutionale.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 17 noiembrie 1993.

                       PRESEDINTE,
                prof. univ. dr. Ioan Muraru

                         Magistrat asistent,
                         Gabriela Dragomirescu