DECIZIE Nr.
647 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1 2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 20 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Gilio Giuzepe Roza în Dosarul nr.
9.102/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se constată prezenţa autorului
excepţiei, asistat de avocat Mihai Irimia, şi a părţii Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, prin consilier juridic Oana Scrobotă. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avand cuvantul, avocatul autorului
excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost
formulată. Susţine, în esenţă, că textul de lege criticat înfrange principiul legalităţii procesului
penal întrucat permite
organului de urmărire penală să îşi stabilească în mod aleatoriu şi subiectiv
competenţa, în funcţie de fluctuaţia cursului de schimb leu-euro şi de propria
alegere a momentului din cadrul urmăririi penale la care să se raporteze
determinarea echivalentului în euro al pagubei materiale produse. Se arată în
acest sens că, în cauză, Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a stabilit propria
competenţă de efectuare a urmăririi penale, prin determinarea pretinsului
prejudiciu în raport de cursul de schimb valutar leu-euro de la momentul
începerii urmăririi penale. In concluzie, arată că nu trebuie permise
interpretări ale textelor de lege ce pot afecta persoane aflate în cursul
urmăririi penale.
Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocand
şijurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Depune concluzii scrise în
acest sens.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. Arată că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci exprimă
opţiunea legiuitorului cu privire la criteriile instituite pentru identificarea
competenţei organelor de urmărire penală. Fluctuaţia cursului de schimb
leu-euro în diverse momente din cursul urmăririi penale este nerelevantă,
întrucat prejudiciul penal se
apreciază la momentul săvarşirii
faptei, astfel încat cursul de
schimb la care se stabileşte valoarea acestuia este cel de la data săvarşirii faptei. Critica în sensul că, în
practică, se procedează altfel nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 15 februarie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 9.102/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată
de Gilio Giuzepe Roza în dosarul menţionat.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că
art. 13 alin. (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 este neconstituţional în
măsura în care este înţeles şi aplicat în sensul că Direcţia Naţională
Anticorupţie îşi poate stabili competenţa materială de efectuare a urmăririi
penale cu privire la o infracţiune de evaziune fiscală, prin determinarea
cuantumului prejudiciului în raport de cursul de schimb leu-euro la momentul
efectuării urmăririi penale. In opinia autorului excepţiei, această
interpretare contravine principiului legalităţii procesului penal, echivaland cu acceptarea posibilităţii ca organul
de urmărire penală să aibă dreptul de a-şi stabili competenţa în mod aleatoriu
şi subiectiv, în funcţie de fluctuaţia cursului de schimb leu-euro şi de
propria alegere a momentului din cadrul urmăririi penale la care să se
raporteze determinarea echivalentului în euro al pagubei materiale ce determină
competenţa. Totodată, se arată că textul criticat este neconstituţional, întrucat foloseşte moneda euro pentru exprimarea
valorii prejudiciului ce determină competenţa materială de efectuare a
urmăririi penale, contrar prevederilor constituţionale care stabilesc faptul că
moneda naţională este leul. Se conchide în sensul că, în cauză, „urmărirea
penală efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie şi trimiterea în judecată a
inculpaţilor [...] s-a realizat prin înfrangerea dispoziţiilor art. 126 alin. (2), art. 131 alin. (2), art.
132 alin. (1) şi art. 137 alin. (2) din Constituţia Romaniei".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că prevederile criticate sunt norme speciale de competenţă materială prin
care se delimitează cu precizie competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în
raport de valoarea pagubei produse prin infracţiune, calculată tot în monedă
naţională, astfel că nu se aduce atingere normelor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia Guvernului,
calcularea valorii prejudiciului produs prin infracţiune în funcţie de cursul
leu-euro nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate, ci
oferă doar o modalitate eficientă de calcul al valorii pagubei efectiv produse,
în funcţie de realităţile economice.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucat prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie
2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 13 alin. (12): „Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze
urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decat echivalentul în lei a 1.000.000
euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art.
246, 247, 248 şi 2481 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi
178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificările şi
completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai de lege, ale art. 131 alin. (2) potrivit cărora Ministerul Public îşi
exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile
legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiul legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic care guvernează activitatea
procurorilor şi ale art. 137 alin. (2) referitoare la moneda naţională.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru
considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, reglementarea, prin
textul de lege criticat, drept criteriu pentru stabilirea competenţei Direcţiei
Naţionale Anticorupţie de a efectua urmărirea penală, a valorii pagubei cauzate
prin infracţiunea săvarşită,
dă expresie cerinţei restrangerii
competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de
mare corupţie, definite prin calitatea făptuitorului şi prin valoarea
prejudiciilor. Necesitatea realizării acestei cerinţe este de altfel subliniată
chiar în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie
2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 7
octombrie 2005, care a introdus textul de lege criticat în prezenta cauză. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, reglementarea
unui astfel de criteriu nu are drept consecinţă stabilirea aleatorie sau
subiectivă a competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ci, dimpotrivă,
crearea posibilităţii ca această competenţă să poată fi riguros determinată.
Aşa fiind, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere principiului
legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic care guvernează
activitatea procurorilor şi nici prevederilor constituţionale potrivit cărora
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai de lege.
Faptul că în reglementarea criteriului valorii
materiale a pagubei cauzate se face trimitere la moneda euro vizează acelaşi
obiectiv, respectiv asigurarea rigurozităţii şi a continuităţii în soluţionarea
cauzelor penale, avand în
vedere fluctuaţiile monedei naţionale, şi nu încalcă prevederile
constituţionale potrivit cărora moneda naţională a Romaniei este leul. De altfel, textul de lege criticat foloseşte sintagma „echivalentul în lei a 1.000.000 euro" în deplină concordanţă cu prevederile art. 137 alin. (2) din Legea
fundamentală.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia urmărirea
penală efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie şi trimiterea în judecată a
inculpaţilor s-a realizat prin înfrangerea dispoziţiilor art. 126 alin. (2), art. 131 alin. (2), art.
132 alin. (1) şi ale art.'137 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu intră în
competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată. Tot astfel, excedează competenţei Curţii
Constituţionale cenzurarea eventualei interpretări a textului de lege ce face
obiectul excepţiei, în sensul că Direcţia Naţională Anticorupţie îşi poate
stabili competenţa materială de efectuare a urmăririi penale cu privire la o
infracţiune de evaziune fiscală, prin determinarea cuantumului prejudiciului în
raport de cursul de schimb euro-leu la momentul efectuării urmăririi penale.
Competenţa de a stabili dacă, în prezenta cauză, prejudiciul a fost corect
stabilit, inclusiv sub aspectul momentului la care a fost calculat acesta,
revine instanţelor de judecată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gilio Giuzepe Roza în
Dosarul nr. 9.102/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta