DECIZIE Nr.
645 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934
asupra CECULUI
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 572 din 21 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934
asupra CECULUI, excepţie ridicată de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005
(număr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că partea Societatea
Comercială „Raiffeisen Bank" - S.A. - Sucursala Sălaj a depus la dosarul
cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca
neîntemeiată.
Ministerul Public pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. Arată că, în
cauză, nu se invocă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare a
legii, determinată de intrarea în vigoare, ulterior adoptării textului de lege
criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul
cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 31 ianuarie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (număr în
format vechi 2.016/2005), Tribunalul Sălaj - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor
art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Sorin Coste în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucat prevede cumulativ pentru aceeaşi faptă
atat pedeapsa amenzii, cat şi
pedeapsa închisorii, ceea ce înseamnă că un făptuitor poate fi pedepsit prin
aplicarea a două pedepse principale pentru o singură faptă. Se încalcă astfel,
în opinia autorului excepţiei, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.
Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In
acest sens, arată că sancţiunea aplicată pentru faptele cuprinse în art. 84 din
Legea nr. 59/1934 nu este în concordanţă cu normele de drept penal care prevăd
expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au săvarşit fapte penale, prin aceea că instituie
un regim sancţionator mai drastic. Totodată, apreciază că, potrivit textului de
lege criticat, aceeaşi faptă este sancţionată cu două pedepse principale -
amenda şi închisoarea, în contradicţie cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In
opinia instanţei, principiul legalităţii incriminării impune ca pentru o faptă
prevăzută de legea penală să nu poată fi aplicată decat o pedeapsă, în modalitatea şi limitele prevăzute de legea
specială, respectiv Codul penal.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
„aplicarea unei pedepse care să cuprindă în mod cumulativ atat pedeapsa amenzii, cat şi pe cea a închisorii nu reprezintă sancţionarea
unei fapte de două ori, ci doar o modalitate de sancţionare a unei persoane
care a săvarşit o infracţiune
care ţine strict de aspecte de politică penală, în sistemele legislative ale
unor ţări existand
posibilitatea de sancţionare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ
cu cea a amenzii." In ceea ce priveşte problema neadaptării prevederilor
art. 84 din Legea nr. 59/1934 la dispoziţiile Codului
penal roman actual, se arată că aceasta „nu reprezintă
o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de neconcordanţă între două
acte normative aflate în vigoare." In concluzie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
criticate nu conţin dispoziţii în contradicţie cu principiul consacrat de art.
4 din Protocolul nr. 7, al cărui element esenţial este riscul unei persoane de
a fi condamnată încă o dată pentru aceeaşi faptă, ci se referă la pedeapsa ce
poate fi aplicată persoanei care săvarşeşte infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 din Legea nr.
59/1934. Se face referire şi la Decizia nr. IX din 24
octombrie 2005 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
referitoare la recursul, în interesul legi, cu privire la aplicarea
dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în raport cu
reglementarea prevăzută prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele
de înşelăciune în legătură cu emiterea unui cec. Prin această decizie s-a
reţinut că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, neabrogate
prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul
penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate scoase din
vigoare, ele producandu-şi
efectele.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 100 din 1 mai 1934, avand următorul cuprins: „Se
va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pană la 1 an, afară de cazul cand faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare,
în care caz se aplică această pedeapsă:
1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea
trasului.
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras
disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea
termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de
disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi
lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al
art. 1 şi art. 11.
4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiei
ultimului alineat al art. 6."
In motivarea excepţiei se invocă art. 4 paragraful 1
din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „nimeni nu poate fi urmărit sau
pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvarşirea infracţiunii pentru care a
fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărare
definitivă conform legii şi procedurii penale
ale acestui stat", cu raportare la prevederile
constituţionale ale art. 11 alin. (2), potrivit cărora „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern", respectiv la cele ale art. 20
alin. (1) şi (2) care stabilesc prioritatea
reglementărilor internaţionale privind drepturile omului în cazul în care
există neconcordanţe între acestea şi reglementările interne.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că art. 4 din Protocolul nr. 7
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituţionalitate
formulate, consacră principiul de drept procesual penal non bis in idem, potrivit căruia nimeni
nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeaşi faptă pentru care a
fost deja urmărit sau condamnat. Condiţia fundamentală pentru a putea fi
invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi
suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea
urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau
judecată. Or, art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, criticat în prezenta
cauză, nu reglementează o nouă pedeapsă pentru o infracţiune pentru care
persoana în cauză a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărare definitivă conform legii, ci stabileşte
modul de sancţionare a persoanei care săvarşeşte infracţiunile prevăzute de lege. Aşa fiind, art. 4 din
Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale nu este incident în cauză, principiul non bis in idem vizand o altă ipoteză decat cea a textului de
lege criticat.
Curtea constată că, în realitate, criticile formulate
în prezenta cauză atat de
autorul excepţiei, cat şi de
instanţa de judecată vizează interpretarea şi aplicarea textului de lege ce
face obiectul excepţiei din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel,
art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 prevede aplicarea pentru aceeaşi
infracţiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii şi închisorii, în timp ce
Codul penal nu mai reglementează posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optand pentru sistemul alternativ al
pedepselor. Prin prisma acestei contradicţii se apreciază că acest text de
lege, adoptat anterior intrării în vigoare a Codului penal, contravine
principiului legalităţii incriminării şi stabileşte un regim sancţionator mai
drastic. Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale,
care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. In plus, aşa
cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie
2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate,
iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934
asupra CECULUI, excepţie ridicată de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005
(număr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta