DECIZIE Nr.
637 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 473 din 26 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Cristian Klement în Dosarul nr. 828/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 828/64/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Cristian Klement.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că includerea categoriilor profesionale de
avocaţi, notari şi executori judecătoreşti în competenţa curţilor de apel, ca
primă instanţă, constituie un privilegiu, în contradicţie cu prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1)
Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori apreciază că excepţia este
întemeiată. Arată că tratamentul egal la care fac referire dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 „cere ca orice dispoziţie derogatorie să se întemeieze
pe o situaţie cu caracter obiectiv, care impune şi justifică instituirea unei
excepţii tocmai pentru a păstra egalitatea de tratament în faţa legii. In lipsa unui element obiectiv, orice
dispoziţie legală derogatorie dobândeşte caracterul unui privilegiu şi încalcă
exigenţele art. 16 alin. (1) din Constituţie." Astfel, „dacă în situaţia
procurorilor şi a judecătorilor, în mod obiectiv se impune ca judecarea lor să
se facă de către o instanţă ierarhic superioară celei în care sau pe lângă care
a funcţionat judecătorul, respectiv procurorul, garantându-se astfel
imparţialitatea instanţei şi un proces echitabil, includerea avocaţilor, a
notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti între calităţile care atrag
competenţa curţilor de apel, ca primă instanţă, nu are nicio motivare
obiectivă, niciun suport justificativ, pentru că aceştia nu funcţionează pe
lângă anumite instanţe de un anumit grad şi nu sunt incluşi în sistemul
organelor judiciare din cadrul Autorităţii judecătoreşti." Aşa fiind, „includerea
lor în conţinutul art. 281 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, prin Legea nr.
79/2007, după ce, prin Legea nr. 356/2006, cu totul justificat, fuseseră
înlăturate astfel de dispoziţii - care atunci aveau în vedere numai notarii -,
apare pur aleatorie, dă posibilitatea instituirii unei excepţii bazate pe o
oportunitate constitutivă de privilegii şi, în loc să exprime o aplicare a
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, încalcă aceste prevederi,
precum şi cerinţele unui proces corect şi echitabil."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
art. 281 pct. 1
lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind
egalitatea în drepturi. In plus, arată că stabilirea competenţei, inclusiv a
celei după calitatea persoanei, şi instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit căruia: „Curtea de Apel:
1. judecă în primă instanţă:
[...] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de
la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează
pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori
judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi."
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, în raport de aceleaşi norme
constituţionale şi faţă de critici similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 215 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 259
din 2 aprilie 2008, şi Decizia nr.186 din 26 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18
martie 2008.
In jurisprudenţa menţionată, Curtea a reţinut, în
esenţă, că stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei,
şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca
prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale. Astfel,
reglementarea competenţei curţilor de apel de a soluţiona în primă instanţă
infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de
procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum
şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii
financiari ai Curţii de Conturi nu este de natură să aducă atingere
prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece situaţia deosebită a
acestor categorii profesionale justifică un tratament juridic diferit.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Cristian Klement în Dosarul nr. 828/64/2007 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta