DECIZIE Nr.
636 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) - (4), ale art. 8 alin.
(2) si (5), precum si ale art. 9 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 473 din 26 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), art. 8 alin. (2) şi
(5), precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Mihaela Victoria Sandu în
Dosarul nr. 7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând şijurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.448/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale art. 9 alin.
(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Mihaela Victoria Sandu. In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei de judecată să soluţioneze o
cauză fără să îşi exercite obligaţia de aflare a adevărului. Astfel,
posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse
împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil.
Mai mult, debitorul are dreptul să formuleze apărări de fond doar pe calea
contestaţiei la executare, limitându-se posibilitatea exercitării dreptului la
apărare şi încălcându-se principiul securităţii raporturilor juridice. Se mai
arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil şi normele constituţionale
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
întrucât cererea în anulare este soluţionată de către aceeaşi instanţă care a
soluţionat fondul şi, în plus, hotărârea pronunţată în această cale de atac nu
mai poate fi atacată cu recurs.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât „prin procedura de soluţionare prevăzută de dispoziţiile legale
menţionate nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui
proces echitabil, deoarece debitorul are posibilitatea să conteste susţinerile
creditoarei, să propună probe în apărare şi să îşi formuleze apărările
necesare. Imprejurarea că în cadrul acestei proceduri se poate administra numai
proba cu înscrisuri nu afectează dreptul la apărare, deoarece aceste dispoziţii
se aplică ambelor părţi."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5),
precum şi ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001,
cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 4 alin. (2)-(4): „(2)
In toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea
părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în
efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra
modalităţilor de plată.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie
cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii.
(4) In citaţie se va face menţiunea că până cel mai
târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare,
precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea
cererii.";
- Art. 8 alin. (2) şi (5): „(2) Cererea în anulare se
soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă. [... ]
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
- Art. 9 alin. (2): „La
cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa
împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care
însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin
respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa
constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul,
în copie, se comunică şi debitorului."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 20 „Tratatele internaţionale privind drepturile
omului", ale art. 21 „Accesul liber la justiţie" şi ale art. 53 „Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi". Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6
paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, prin
raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici
similare.
In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 847
din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie
2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 25 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2006, si
Decizia nr. 109 din 13 februarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 5
martie 2007, prin care Curtea, pentru considerentele acolo
reţinute, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate
invocate cu privire la art. 4 alin. (2)-(4) şi ale art. 8 alin. (2) şi (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 (criticate alături de alte texte din acelaşi
act normativ), statuând că acestea nu încalcă prevederile constituţionale ale
art. 20, 21 şi ale art. 53 alin. (2) şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Tot astfel, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, şi prin
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 847 din 27
noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 sunt constituţionale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) şi (5), precum şi ale
art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată, excepţie ridicată de Mihaela Victoria Sandu în Dosarul nr.
7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta