DECIZIE Nr.
635 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala,
precum si ale art. 281 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 518 din 9 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela
Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală,
precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie invocată de Pompiliu Bota în
Dosarul nr. 10.761/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 278 din Codul de procedură
penală şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 281 din Codul penal,
referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.761/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Pompiliu Bota.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 278 din Codul de procedură penală
contravine dreptului la un proces echitabil, deoarece acesta „nu permite
atacarea rezoluţiei prin care procurorul ierarhic superior infirmă soluţia de
netrimitere în judecată dispusă de procurorul de caz". Art. 281 din Codul
penal este neconstituţional, deoarece sintagma „lege specială" încalcă
prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu rezultă la
ce lege face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu adoptă „nicio
lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei", precum
şi faptul că este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional să
pronunţe o decizie care „să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi
Constituţie". De asemenea, „art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală
consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură
lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială
invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată
prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege organică, nu
specială".
Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
281 din Codul penal este neîntemeiată, întrucât acestea nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate. Cât priveşte art. 278 din Codul de procedură penală,
arată că „textul prevede posibilitatea de a se face plângere la procurorul
ierarhic, iar soluţia dispusă de acesta nu este supusă niciunei căi de atac în
vederea exercitării controlului legalităţii şi temeiniciei de către o instanţă
de judecată, nefiind respectate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia
României."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că normele
criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, cu denumirea
marginală Plângerea contra actelor procurorului, precum şi dispoziţiile art. 281 din Codul penal - Exercitarea
fără drept a unei profesii-, care au următorul conţinut:
- Art. 278: „Plângerea
împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe
baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului
sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel
ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
In cazul când măsurile şi actele sunt ale
prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă
curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza
dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul
ierarhic superior.
In cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale
sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen
de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie,
persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin.' 1 şi art.
249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se
soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a
urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi
celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod
corespunzător";
- Art. 281: „Exercitarea
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea
cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale,
dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă."
In opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din
Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1),
potrivit cărora „Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi
legi ordinare", şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul
poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor
organice". In ceea ce priveşte textul din
Codul de procedură penală criticat, se susţine că încalcă prevederile art. 21
alin. (3) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport de critici
similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 540 din 7 decembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5
ianuarie 2005, şi Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005. Cu acele prilejuri,
respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea
a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că prevederile art. 278 din
Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Legea
fundamentală şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 281 din Codul penal, prin
raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici
asemănătoare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 49 din 13 februarie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai
2001, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a respins ca
neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru
considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 281
din Codul penal, excepţie invocată de Pompiliu Bota în Dosarul nr.
10.761/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta