DECIZIE   Nr. 633 din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 582 din 24 august 2007

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Kozsokar Gabor                              -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Şerban Viorel Stănoiu                      -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Antonia Constantin                          - procuror

Patricia Marilena Ionea                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Dumitru Macovei şi Constantin Macovei, precum şi avocatul Vasile Conache pentru părţile David Macovei şi Mihai Macovei. Lipseşte Gheorghe Macovei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorii excepţiei, Dumitru Macovei şi Constantin Macovei, solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul părţilor David Macovei şi Mihai Macovei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că instituirea unei singure căi de atac nu poate fi considerată ca obstrucţionând accesul liber la justiţie.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 16 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este discriminatoriu pentru acele persoane care au pe rol litigii de o complexitate sporită, cum este cazul partajelor judiciare, care nu pot fi catalogate astfel strict după valoare, dar presupun administrarea unui material probatoriu extrem de vast. Astfel, acele persoane ale căror litigii au un obiect ce nu depăşeşte un miliard de lei sunt discriminate sub aspectul dreptului de a formula calea de atac a apelului în raport cu cei având litigii al căror obiect depăşeşte această sumă.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că tratamentul juridic diferenţiat are în vedere valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii, iar nu averea părţilor din proces. De asemenea, arată că soluţia legislativă criticată este justificată de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instanţelor. In sfârşit, consideră că nu există un drept al persoanei de acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, ci un drept la un recurs efectiv care nu a fost afectat prin textul de lege criticat.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că regimul juridic diferit instituit de textul de lege criticat este justificat de situaţia obiectiv diferită avută în vedere de legiuitor. De asemenea, arată că nu sunt înfrânte nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât accesul liber la justiţie nu impune accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac.

Avocatul Poporului consideră că art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constituţional. In acest sens, arată că diferenţierea hotărârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, şi, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări de natură să aducă atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi. De asemenea, consideră că regimul juridic diferit instituit cu privire la căile de atac este determinat de deosebirea de situaţii care impun soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Curtea constată că, în realitate, atât critica autorilor excepţiei, cât şi opinia instanţei privesc dispoziţiile art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 care modifică art. I pct. 94 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, prin care fusese modificat art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care, în prezent, are următoarea redactare: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorii excepţiei apreciază că acest text de lege contravine art. 16 şi art. 21 din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi şi dreptul de acces liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, Curtea a statuat că „diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor."

In ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că „instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 2821 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces."

De asemenea, Curtea a constatat că „reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că: «Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept.»"

Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea