Decizia Nr.630 din 11.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 07 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de S.C. „Emfor Montaj“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.526/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 135D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Vasile Onofrei a transmis la dosar note scrise prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea acesteia. Prezintă, în susţinerea acestei opinii, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.526/197/2011, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de S.C. „Emfor Montaj“ - S.A. din Bucureşti întro cauză civilă având ca obiect obligarea autorului excepţiei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul art. 7 din Legea nr. 85/1992.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu îi este aplicabil, întrucât este o societate cu capital integral privat, care nu a fost înfiinţată prin reorganizarea fostelor unităţi socialiste în societăţi comerciale şi nici nu a dobândit prin privatizare proprietatea asupra unor construcţii edificate înainte de anul 1989. Precizează că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că indemnizaţia pentru lipsirea de proprietate nu trebuie să fie infimă, astfel încât să nu asigure decât o protecţie iluzorie şi ineficace a dreptului de proprietate. De asemenea, indemnizaţia trebuie să fie stabilită şi achitată cât mai aproape de momentul privării de dreptul de proprietate, astfel ca prin trecerea timpului să nu fie diminuată valoarea în mod nerezonabil. Susţine că se restrânge libertatea economică, întrucât se limitează dreptul persoanei juridice cu capital integral privat de a desfăşura activitatea de închiriere a imobilelor, iar indemnizaţia al cărei cuantum este derizoriu nu ar putea să acopere achiziţionarea unui alt imobil.7. Judecătoria Braşov - Secţia civilă a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia, fără să îşi exprime opinia cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Prevederile art. 16 au fost modificate prin Legea nr. 244/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011. În prezent, textele de lege criticate au următorul conţinut:

– Art. 7 alin. 1 şi 4: „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. (...)Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.“;

– Art. 16: „Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii.“12. La data introducerii acţiunii ce constituie obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepţie, prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 aveau următoarea redactare: „Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 se completează cu preţurile de vânzare ale locuinţelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege“. Aşadar, legiuitorul a schimbat modalitatea de determinare a valorii de vânzare a locuinţelor în discuţie, renunţând la preţurile prestabilite prin anexa la lege şi introducând soluţia evaluării acesteia de către un expert autorizat. În această situaţie, Curtea urmează să aprecieze la care moment trebuie să se raporteze pentru a stabili care este conţinutul normativ asupra căruia va exercita controlul de constituţionalitate. 13. În acest scop, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională doar dacă se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Or, în cauza de faţă, atât autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, cât şi instanţa care a sesizat Curtea Constituţională au avut în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 85/1992 în formularea pe care acesta o avea la data introducerii acţiunii. În consecinţă, având în vedere cele arătate mai sus şi ţinând cont de principiul tempus regit actum, care determină incidenţa în cauză a textului de lege în această redactare, Curtea va examina constituţionalitatea conţinutului normativ pe care textul de lege menţionat îl avea la acel moment. 14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 45 referitor la libertatea economică. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 246 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 4 iulie 2014, a mai analizat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992, ridicată din perspectiva unor critici similare, în alte dosare aflate pe rolul Judecătoriei Braşov, de aceeaşi societate care este autor al excepţiei şi în cauza de faţă. 16. Prin decizia menţionată, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudenţa sa cu privire la prevederile de lege criticate, în sensul că acestea consacră o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem stataljuridic (Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999, sau Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000). Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar reprezintă, într-adevăr, o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, dar această limitare este conformă dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Curtea a constatat, totodată, că obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului acesteia (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, respectiv a societăţii comerciale în al cărei patrimoniu se află locuinţa respectivă. 17. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 nu contravin dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, având în vedere că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54), textul convenţional amintit nu garantează în toate situaţiile o compensaţie integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiţie socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piaţă a bunului. De asemenea, opţiunea legiuitorului de a reglementa prin norme cu caracter social vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului către chiriaşi răspunde exigenţelor convenţionale, precum şi celor instituite prin jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului. Aşa cum a constatat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, soluţia legislativă criticată respectă şi imperativele statuate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind prevăzută prin lege şi urmărind un scop legitim. Curtea Constituţională a observat că scopul legitim îl reprezintă, în acest caz, oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele, în considerarea contribuţiei lor la edificarea acestora, precum şi a stării materiale a acestora. 18. Curtea nu a putut reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, referitor la principiul constituţional al libertăţii economice, întrucât acesta nu reprezintă un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de exercitarea sa în limitele stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. 19. Aceleaşi raţiuni de ordin social reţinute de Curte cu referire la preţul de vânzare al locuinţelor în discuţie sunt pertinente şi în ceea ce priveşte art. 16 din Legea nr. 85/1992, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 244/2011, criticată de autorul excepţiei. Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că preţul locuinţelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat a fost reglementat prin lege întrun cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor (Decizia nr. 61 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). În acelaşi sens pot fi citate şi Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, şi Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002. 20. Întrucât în cauza de faţă nu au fost prezentate argumente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.C. „Emfor Montaj“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.526/197/2011 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buftea şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu