DECIZIE Nr. 63*) din 20 iunie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 6 din 15 ianuarie 1996
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 21 noiembrie
1995, publicata la pag. 7.
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fara citarea partilor potrivit art. 24
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, examinand exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr.
218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de reclamantul Petrescu Marius
in Dosarul nr. 1.714/4994 al Judecatoriei Lugoj, constata urmatoarele:
Judecatoria Lugoj, prin Incheierea din 17 mai 1995, a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului
nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966,
invocata de Petrescu Marius.
In esenta, se invoca faptul ca decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 sunt
abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat vin in
contradictie cu prevederile acesteia.
Judecatoria Lugoj, exprimandu-si opinia potrivit dispozitiilor art. 23
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera exceptia neintemeiata, deoarece art.
77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de
stat in mod abuziv se vor reglementa printr-o lege speciala iar art. 26 alin.
(3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite
anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991 se reglementeaza prin
lege.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit in cauza,
dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, retine:
Chiar daca dispozitiile legale atacate sunt anterioare Constitutiei din
anul 1991, Curtea constata ca este competenta sa se pronunte asupra exceptiei
invocate. In acest sens s-a statuat si prin deciziile sale nr. 3/1993, nr.
5/1993 si nr. 5/1995.
Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca
"Dreptul la orice actiuni avand ca obiect restituirea, in natura sau prin
echivalent, a unui bun intrat, inainte de data publicarii decretului de fata,
in posesiunea statului, in aceea a unei organizatii cooperatiste sau a oricarei
alte organizatii obstesti, fie fara nici un titlu, fie in cadrul procedurii
prevazute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiti de la data
cand a avut loc intrarea in posesiune". In acelasi termen se prescrie si
dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor obtinut
in urma exercitarii vreunuia dintre drepturile la actiune la care se refera
alin. 1 (art. III alin. 2). In sfarsit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca
dispozitiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei
prescriptii.
Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile ce se incadreaza in
prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 si se afla in posesia unei
organizatii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrarii
lor in posesia statului sau a oricarei organizatii socialiste. Se prevede, de
asemenea, ca bunurile avute in vedere de text, care la data publicarii
decretului se aflau in posesia unei organizatii cooperatiste sau a unei alte
organizatii obstesti, vor ramane in folosinta acestora, urmand ca, pentru
viitor, sa li se aplice dispozitiile legale care reglementeaza transmiterea
bunurilor statului in folosinta unor asemenea organizatii.
Dupa cum se poate observa, suntem in prezenta unui drept de proprietate
constituit potrivit unor acte normative anterioare Constitutiei. Se solicita ca
aceste acte sa fie declarate neconstitutionale.
Solicitarea reclamantului de a constata neconstitutionalitatea actelor
normative in raport cu Constitutia din anul 1952 si cu Constitutia din anul
1965, exprimata in cererea introductiva de catre instanta, nu poate fi primita,
deoarece o lege poate fi apreciata, inclusiv in ce priveste posibilitatea
controlului constitutionalitatii sale, numai in functie de regimul
constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata.
In ce priveste constatarea neconstitutionalitatii si deci a abrogarii
decretelor atacate in temeiul art. 150 alin. (1) al Constitutiei din anul 1991,
trebuie distins, pe de o parte, intre constituirea dreptului si efectele sale
sub imperiul actelor normative anterioare si care sunt atacate si efectele
dreptului constituit anterior, care se produc in continuare sub regimul
Constitutiei din anul 1991, pe de alta parte.
Legea posterioara, deci Constitutia din anul 1991, nu poate stinge dreptul
nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicata
retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din. Constitutie. Noua lege
poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau il poate
inlocui cu un alt drept care astfel se naste, cum ar fi cazul reconstituirii
dreptului afectat de legea anterioara. Dar fara retroactivitate, noua lege nu
poate desfiinta modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul
respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate
al statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezinta o situatie
juridica in curs, deoarece in acest caz nu mai suntem in domeniul
neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii imediate a legii noi, astfel incat
dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei ii sunt aplicabile
prevederile regimului constitutional actual.
Prin exceptia invocata se urmareste repararea, in natura, a daunelor
suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr.
58/1991 prevede ca reparatiile pentru bunurile preluate de stat in mod abuziv
se vor reglementa printr-o lege speciala, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din
Legea nr. 47/1992 stabileste ca repararea daunelor suferite anterior intrarii
in vigoare a Constitutiei din anul 1991 se reglementeaza prin lege.
Recunoscand, implicit, ca prin unele acte normative anterioare Constitutiei din
anul 1991 anumite persoane au suferit daune, Parlamentul si-a exprimat in mod
neechivoc vointa politica de a elabora o lege care sa repare aceste daune,
tocmai pentru ca, datorita principiului neretroactivitatii legilor, o alta
solutie nu este posibila. Deci repararea unor asemenea daune este rezervata
legii si nici un organ de jurisdictie nu poate, fara incalcarea acestor
prevederi si a principiului separatiei puterilor in stat, sa se substituie
legiuitorului in solutionarea problemei respective. Asa fiind, in situatia in
care ar fi sesizata cu ilegalitati si abuzuri, cu incalcari ale ordinii
constitutionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei din
anul 1991, Curtea nu este competenta sa le rezolve. Daca ar face un asemenea
lucru, Curtea Constitutionala insasi ar incalca Constitutia si principiile
dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuziva
de competenta, ceea ce este evident in afara ideii de justitie constitutionala.
Clarificarea si rezolvarea unor asemenea situatii revin numai autoritatilor
publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie,
justitia se infaptuieste in numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin
ignorarea unor dispozitii legale.
Pe baza acestor considerente, Curtea Constitutionala a respins ca vadit
nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a
Decretului nr. 712/1966, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, solutie
ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 36 din 28
martie 1995. Aceste considerente se gasesc si in alte decizii ale Curtii,
precum nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 si nr. 27/1993. Chiar daca ele se
refera la alte acte normative anterioare Constitutiei, cum ar fi Decretul nr.
92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la
baza lor sunt deplin valabile si in cauza de fata si deci nu se justifica
indepartarea Curtii de la practica sa.
Curtea Constitutionala este chemata sa se pronunte numai asupra exceptiei
de neconstitutionalitate si nu are caderea de a verifica la speta daca actele
normative invocate sunt sau nu incidente in cauza respectiva.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin.
(2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Decretului
nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de Petrescu Marius in
Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecatoriei Lugoj.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 20 iunie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman