DECIZIE Nr. 63
din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 16 martie 2006
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin. (3)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sepe Instalcom" - S.R.L. din
Orăştie în Dosarul nr. 3.875/2005 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest
sens arată că dispoziţiile legale criticate instituie un caz de suspendare a
procedurii administrative similar celui prevăzut în art. 244 alin. 1 pct. 2 din
Codul de procedură civilă. Cu privire la aceste din urmă prevederi Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 72 din 28 mai 1996, statuând că
sunt constituţionale. Pe de altă parte, soluţionarea contestaţiei
administrative nu se amână sine die, principiul liberului acces la justiţie
fiind garantat de prevederile art. 188 alin. (2) din Codul de procedură
fiscală, potrivit căruia deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi
atacate la instanţa judecătorească de contencios administativ competentă.
Fixarea condiţiilor şi limitelor dreptului de acces la justiţie se realizează
prin prevederile cuprinse în titlul IX al Codului de procedură fiscală. Prevederile art. 23 alin. (11) şi
(12) din Constituţie privind prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea pedepsei
nu sunt incidente în materie civilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 septembrie 2005, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin. (3)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sepe Instalcom" -
S.R.L. din Orăştie într-o cauză având ca obiect o acţiune în contencios
administrativ prin care s-a solicitat anularea unei decizii de impunere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă încălcarea prin textele de lege criticate a
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, art. 23 alin. (8) şi (9)
[devenit art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţia revizuită] şi art. 48 alin.
(1) şi (2) [devenit art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţia revizuită], precum
şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a arăta însă în ce
constă această încălcare.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate „este neîntemeiată, întrucât, împotriva deciziilor emise
în soluţionarea contestaţiei de către organul administrativ, reclamanta are
calea acţiunii în contencios în conformitate cu dispoziţiile art. 187 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003". Instanţa de judecată arată, de
asemenea, că „reclamanta are şi calea de a se adresa instanţei cu acţiune în
contencios administrativ în condiţiile art. 6-12 din Legea nr. 554/2004".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 183 alin. (1) lit. a) şi alin.
(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
După sesizarea Curţii Constituţionale prin Incheierea din 22 septembrie 2005,
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textele de lege
criticate au fost renumerotate. In prezent, dispoziţiile legale criticate sunt
prevăzute la art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din ordonanţă care au
următorul cuprins:
- Art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3): „(1) Organul de soluţionare
competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci
când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a
sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei
infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei
ce urmează să fie dată în procedură administrativă; [...]
(3) Procedura administrativă este reluată la
încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea
termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent
dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat
sau nu."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca aducând atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 23 alin. (8) şi (9) [devenit art. 23 alin. (11) şi (12)
privind prezumţia de nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepsei, din
Constituţia revizuită] şi art. 48 alin. (1) şi (2) [devenit art. 52 alin. (1)
şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, din Constituţia
revizuită].
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă,
totodată, în susţinerea acesteia, şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza
întâi, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prin dispoziţiile art. 184 alin. (1) lit. a)
legiuitorul a adoptat, în materie fiscală, o normă similară celei cuprinse în
art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă (în redactarea anterioară
modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 şi prin
Legea nr. 219/2005), potrivit căreia instanţa putea suspenda judecata „când se
ivesc indiciile unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire
hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea". Or, cu privire la
acest din urmă text de lege, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 72 din 28
mai 1996, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, statuând că este
constituţional. Cu acest prilej Curtea a reţinut că „întâietatea rezolvării
acţiunii penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi de
prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală [...]. In acelaşi
sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de
procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are
autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa
faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".
Curtea reţine că, pentru identitate de raţiune, cele
statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea şi în materie fiscală, în
ceea ce priveşte suspendarea facultativă a procedurii de soluţionare a
contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, şi anume
atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele
în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei
constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie
dată în procedură administrativă.
Totodată, prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea a stabilit, în soluţionarea
unei excepţii privind dispoziţiile art. 174-187 din Codul de procedură fiscală
(care includ şi pe cele criticate în prezenta cauză), că acestea „nu instituie
[...] jurisdicţii speciale administrative" în sensul art. 21 alin. (4) din
Constituţie. Totodată, potrivit deciziei menţionate, „textele din Codul de
procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se
lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau
organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona
în limitele prevăzute de lege". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că
„actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor,
respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte
de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de
judecată".
De asemenea, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a
arătat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 187 alin. (2) [devenit art. 188
alin. (2) în urma republicării Codului de procedură fiscală], conform cărora
„deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa
judecătorească de contencios administrativ competentă", „nu se poate
susţine existenţa unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul
de lege menţionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune
controlului instanţei judecătoreşti inclusiv decizia de suspendare a soluţionării
contestaţiei pe cale administrativă".
Intrucât nu au intervenit
elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală stabileşte, în titlul IX, condiţiile exercitării dreptului de a
recurge la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanei lezate printr-un act administrativ fiscal.
In consecinţă Curtea constată că textele de lege
criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind
accesul liber la justiţie, celor ale art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică şi nici dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la invocarea încălcării prevederilor art. 23
alin. (11) şi (12) din Constituţie, Curtea observă că acestea nu sunt incidente
în cauză, întrucât prezumţia de nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepsei
sunt proprii materiei penale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 184 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Sepe Instalcom" - S.R.L. din Orăştie în Dosarul nr. 3.875/2005
al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu