Decizia Nr.627 din 12.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Marin Petru Coveianu în Dosarul nr. 2.237/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 5.365 din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.237/288/2009, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Marin Petru Coveianu într-o cauză civilă având ca obiect revendicare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin prevederile legale criticate se instituie o situaţie discriminatorie, în sensul că permite anumitor persoane şi autorităţi publice să poată dobândi bunuri proprietate privată. De asemenea, apreciază că „în mod discriminatoriu ar putea fi revendicate, evaluate şi valorificate bunuri imobile proprietate privată, dobândite prin modalităţile expres prevăzute de lege şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv cu respectarea principiilor fundamentale ale Constituţiei României, inclusiv cel al consensualismului“.Judecătoria Râmnicu Vâlcea consideră că prevederile legale criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, precum şi ale art. 480 din Codul civil.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:a)nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;b)nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;c)nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile.“;– Art. 5 din Legea nr. 18/1991: „(1) Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. (2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.(3) Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie pentru lucrări de interes naţional.“;– Art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001: „Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.“; – Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 11 din Legea nr. 213/1998 s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 143 din 10 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 3 iulie 2003, statuând că prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietăţii publice, dezvoltând şi precizând conţinutul dispoziţiei art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit căreia „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile“. În temeiul acestui principiu constituţional, dezvoltat prin prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac obiect al proprietăţii publice sunt scoase din circuitul civil general. Or, este evident că inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluţia interdicţiei înstrăinării lor, ci, ca o consecinţă, şi imposibilitatea dobândirii acestora de către terţi prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege. Curtea a reţinut că nu este restrâns dreptul la intentarea unei acţiuni în revendicare, ci se statuează asupra regimului proprietăţii statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, o dată ce acestea au fost astfel declarate şi încadrate. În aceste condiţii nu este încălcat nici accesul la justiţie al celor interesaţi, principiu prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici principiul constituţional al egalităţii în drepturi. De altfel, Curtea observă că obiectul cauzei de faţă îl constituie o acţiune în revendicare a unui teren. Or, sub acest aspect, Legea fondului funciar nr. 18/1991 a stabilit, la art. 5 alin. (1), că „Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii [... ]“, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol s-a prevăzut că „Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public“. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile“. De asemenea, prin Decizia nr. 61 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 23 iulie 1998, Curtea a reţinut că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 enumeră bunurile obiect exclusiv al proprietăţii publice. Aşa fiind, bunurile proprietate publică nu au acelaşi regim juridic cu cel al bunurilor proprietate privată, deoarece unele sunt enumerate la art. 136 alin. (3) din Constituţie, iar altele sunt stabilite de lege, fie tot prin enumerare, fie prin precizarea unui criteriu cu ajutorul căruia ele să se poată determina, şi anume cel al unităţii publice. În ceea ce priveşte art. 480 din Codul civil, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că acest text de lege este constituţional. Astfel, prevederile criticate dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Soluţiile pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi a celor ale art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Marin Petru Coveianu în Dosarul nr. 2.237/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora