DECIZIE Nr. 618 din 17 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1131 din 14 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului si ale art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, exceptie ridicata de Georgeta Ion si Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin
mandatar Liga Democratica pentru Dreptate din Romania, in Dosarul nr. 843/2004
al Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
La apelul nominal raspunde Georgeta Ion, in nume propriu, precum si, in
calitate de mandatar, pentru Tarek Hassan Abdel Hady Hassan. Se constata lipsa
partii Banca Comerciala Romana, Sucursala Ialomita, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Partea prezenta solicita admiterea exceptiei. In acest sens arata ca, avand
in vedere prevederile art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din Protocolul nr.
1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, trebuie inlaturata orice discriminare intre creditori si debitori
si pastrarea unui just echilibru pentru salvarea proprietatii si a actului de
comert desfasurat pe plan national si international, pentru a nu confunda
debitorul nevinovat cu debitorul vinovat. In opinia sa, Legea nr. 64/1995 este
neconstitutionala in integralitatea sa, intrucat nu sustine debitorul de
buna-credinta in scopul aplicarii dispozitiilor Codului de procedura civila si
a celor ale Codului civil referitoare la compensare si novatiune, prin
raportare la institutia moratoriului si conventia concordatului. In plus,
solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii
Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, in comparatie cu Legea nr.
64/1995. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 843/2004,
astfel cum a fost modificata prin Decizia comerciala nr. 259R din 11 martie
2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala, Tribunalul Ialomita
- Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului si ale art. 21 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Georgeta Ion si Tarek
Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democratica pentru Dreptate din
Romania, intr-o cauza civila avand ca obiect anularea unei cereri de repunere
pe rol a procedurii de faliment, in vederea continuarii acesteia.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca
prevederile art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20
alin. (2) si ale art. 21 din Constitutie. Considera ca "nivelul taxelor
stabilite, precum si perioada prin care acestea sa fie platite, (...) sunt
factori ce trebuie luati in calcul pentru a stabili daca se poate bucura o
persoana fara nici o posibilitate materiala de dreptul de acces si de
beneficiul la o judecata din partea unei instante". In acest sens solicita
"mentinerea unui just echilibru intre interesele statului de a colecta
taxele de timbru judiciar, pe de o parte, si interesul reclamantei de a
introduce o actiune in fata instantei, pe de alta parte".
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 64/1995,
considera ca dispozitiile acesteia incalca prevederile art. 1 alin. (5), art.
16 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (2), art. 21 si ale art. 44 alin. (2) din
Constitutie, raportate la art. 480 din Codul civil, precum si cele ale art. 1
din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, coroborate cu dispozitiile art. 13 si 14 din
aceeasi conventie. Mentioneaza ca isi intemeiaza critica de
neconstitutionalitate si pe solutia de principiu pronuntata de Curtea Europeana
a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat ca "actionarul majoritar se
poate pretinde personal victima unei decizii afectand drepturile patrimoniale
ale societatii si ca se poate pretinde victima violarii art. 6 paragraf 1,
chiar daca problema personalitatii juridice in dreptul intern al firmei face
obiectul unei contestatii nesolutionate inca". Mai precizeaza ca,
"pentru a nu antrena dificultati considerabile in legatura cu conditia
epuizarii recursurilor interne si de a reduce asemenea riscuri si dificultati,
Curtea Europeana nu a apreciat ca justificata inlaturarea caracterului social
sau ignorarea personalitatii juridice".
Tribunalul Ialomita - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a Legii
nr. 64/1995 nu este intemeiata. Arata ca prevederile criticate instituie o
procedura speciala, aplicabila in mod egal tuturor categoriilor de debitori
aflati in procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, astfel ca nu
incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii. In
acelasi sens, precizeaza ca "procedura prevazuta de acest act normativ a
fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului, care
nu si-a executat voluntar obligatiile de plata, asigurandu-se astfel protectia
dreptului de proprietate al titularilor de creante certe, lichide si
exigibile". Considera ca nu poate fi retinuta nici critica de
neconstitutionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie,
intrucat "toate partile participante la procedura reorganizarii judiciare
si falimentului se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii ori
intampinari si pot exercita caile de atac in conditiile procedurale stabilite
de lege".
Guvernul si presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei si
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, conform actului
de sesizare a Curtii Constitutionale, prevederile art. 21 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, precum si prevederile Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004, modificata si completata prin Legea nr. 249/2005, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 21 din Legea
nr. 146/1997, din motivarea formulata rezulta ca autorii exceptiei critica
dispozitiile art. 20 din lege. Prin urmare, acest din urma text de lege va fi
supus controlului de constitutionalitate al Curtii. Prevederile art. 20 alin.
(5) din Legea nr. 146/1997 au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr.
34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
511 din 28 august 2001, aprobata prin Legea nr. 742/2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. In urma
acestor modificari, dispozitiile de lege criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.
(2) Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in
momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului,
apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere
petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. In cazul
cand se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere,
dupa ce a fost inregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea
initiala, fara a se tine seama de reducerea ulterioara.
(3) Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se
sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
(4) Daca in momentul inregistrarii sale actiunea sau cererea a fost taxata
corespunzator obiectului sau initial, dar a fost modificata ulterior, ea nu va
putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata, in limitele in care taxa
judiciara de timbru s-a platit in mod legal.
(5) In situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea
unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale
anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va
dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente,
dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu. Executarea silita a
hotararii se va efectua prin organele de executare ale unitatilor teritoriale
subordonate Ministerului Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are
domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita
a creantelor bugetare."
In opinia autorilor exceptiei, prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997
contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), care stabilesc
obligativitatea respectarii legilor si a suprematiei Constitutiei, ale art. 16
alin. (1) si (2), privind egalitatea in drepturi, ale art. 20 alin. (2) privind
prioritatea reglementarilor internationale referitoare la drepturile omului
asupra legilor interne si ale art. 21 care garanteaza accesul liber la
justitie.
De asemenea, autorii exceptiei considera ca Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului contravine, in plus, si
dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, referitor la garantarea si
ocrotirea proprietatii private, precum si art. 1 "Protectia
proprietatii" din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 6 paragraful 1
"Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 "Dreptul la un
recurs efectiv" si ale art. 14 "Interzicerea discriminarii" din
aceeasi conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
I. Prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin
raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, si cu o motivare identica.
Astfel, prin Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005, si prin Decizia nr. 242 din 10
mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 16
iunie 2005, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate
ca neintemeiata. In deciziile mentionate, Curtea a retinut ca "(...)
accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu inseamna
gratuitate. Nici o dispozitie constitutionala nu interzice stabilirea taxelor
de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza
autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor
prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrarii
actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt
stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de
justitie sunt cheltuieli publice, la a caror acoperire, potrivit art. 56 alin.
(1) din Constitutie, cetatenii sunt obligati sa contribuie prin impozite si
taxe, stabilite in conditiile legii".
Avand in vedere ca in prezenta cauza nu au intervenit elemente noi, de
natura a justifica o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale,
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
II. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
Curtea observa ca, prin adoptarea acesteia, s-a urmarit introducerea, in
ansamblul legislatiei romanesti, a unei reglementari concordante conceptiei
moderne consacrate in sistemul juridic al statelor membre ale Uniunii Europene.
Finalitatea declarata a acestui act normativ o reprezinta stabilirea unei
proceduri de redresare economico-financiara a comerciantului aflat in
dificultate, continuata, in ipoteza esecului acesteia, cu o procedura a
falimentului, constand in lichidarea patrimoniului debitorului. In acest sens,
art. 2 din Legea nr. 64/1995 precizeaza ca "Scopul legii este instituirea
unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie
prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea
lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Procedura reorganizarii judiciare se poate realiza fie prin stabilirea unor
masuri economice, financiare, organizatorice sau juridice, concentrate pe ideea
redresarii comerciantului, fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul
debitorului, in vederea asigurarii mijloacelor banesti pentru acoperirea
creantelor creditorilor. Cea de-a doua cale de indeplinire a scopului Legii nr.
64/1995 este procedura falimentului, care cuprinde o serie de reguli destinate
reglementarii executarii silite a bunurilor din patrimoniul debitorului, pentru
acoperirea datoriilor fata de creditori.
Aceasta procedura se aplica tuturor comerciantilor si persoanelor prevazute
de lege aflate in stare de insolvabilitate, indiferent de dimensiunea
activitatii lor, fara sa cuprinda reglementari de natura sa instituie masuri
discriminatorii sau diferente de tratament juridic intre debitorii aflati in
stare de insolventa. De aceea, nu se poate retine ca prevederile Legii nr. 64/1995
ar contraveni principiului egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 din
Constitutie, si nici dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la interzicerea
discriminarii.
In legatura cu critica prin raportare la dispozitiile art. 21 din
Constitutie, Curtea observa ca legea ce face obiectul exceptiei asigura pe
deplin accesul liber la justitie. Aceasta deoarece procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului are, prin ipoteza, un caracter judiciar,
realizandu-se, conform art. 5 din lege, prin intermediul instantelor
judecatoresti si al judecatorului-sindic, carora li se alatura administratorul
si lichidatorul. In acest context, se constata ca legea criticata nu cuprinde
nici o prevedere care sa ingradeasca dreptul vreuneia dintre parti de a se
adresa instantelor judecatoresti si de a beneficia de un proces echitabil,
solutionat intr-un termen rezonabil. Din aceeasi perspectiva, legea este in
concordanta si cu prevederile art. 6 paragraful 1 "Dreptul la un proces
echitabil" si ale art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
De asemenea, nu se poate sustine ca au fost incalcate prevederile art. 44
alin. (2) din Constitutie, privind protectia proprietatii private, si cele ale
art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Cu privire la acest aspect, prin Decizia
nr. 397 din 5 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, Curtea Constitutionala a statuat ca
"procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost instituita de legiuitor
ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat voluntar
obligatiile de plata, modalitate prin care nu a fost incalcat dreptul de
proprietate al acestuia, in conditiile in care, in ceea ce-l priveste, era
tinut de existenta unor creante certe, lichide si exigibile, ci s-a asigurat
protectia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creante,
incalcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rau-platnici".
Referitor la raportarea criticii de neconstitutionalitate la prevederile
art. 1 alin. (5) si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca
acestea nu sunt relevante in solutionarea exceptiei invocate. Totodata, nu se
poate retine pertinenta jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului
invocate de autorii exceptiei, in solutionarea prezentei cauze.
In fine, Curtea observa ca nu este competenta sa se pronunte asupra modului
de interpretare si aplicare a legilor si nici in problemele legate de
realizarea actului de justitie, asa cum rezulta din prevederile art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 potrivit carora "Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost
sesizata (...)".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata
de Georgeta Ion si Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga
Democratica pentru Dreptate din Romania, in Dosarul nr. 843/2004 al Tribunalului
Ialomita - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu