DECIZIE Nr.
613 din 20 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (7) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 20 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (7) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Vasile Ioan în Dosarul nr. 7.877/3/AS/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 17 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi
dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea
la 31 mai 2007. Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a
amânat pronunţarea la 7 iunie 2007, iar apoi, la 19 iunie şi 20 iunie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.877/3/AS/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (7) din Legea
nr. 19/2000, excepţie ridicată de Vasile Ioan
într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de stabilire
a pensiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 164 alin. (7) din Legea nr.
19/2000, astfel cum a fost modificat, instituie o discriminare între diferite
categorii de titulari ai drepturilor la pensie, întrucât nu mai prevede, pentru
persoanele care au muncit şi anterior anului 1949, stabilirea punctajului mediu
anual pe acea perioadă în funcţie de salariile efectiv primite, în baza cărora
au plătit şi contribuţia la fondul de asigurări sociale. Actuala redactare
prevede determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele respective, pe
baza unor salarii stabilite arbitrar. Consideră că acest text de lege ar trebui
să fie abrogat pentru revenirea la redactarea sa iniţială.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, având în vedere
că textul de lege criticat se aplică în mod egal pentru toţi cetăţenii care au
realizat stagii de cotizare anterior anului 1949, nefiind încălcat principiul
egalităţii în drepturi.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional întrucât nu instituie
discriminări pe criterii arbitrare între diferitele categorii de pensionari
aflaţi în situaţii identice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 164 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, text introdus prin articolul unic pct. 40 din
Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, având următorul conţinut:
-Art. 164: „(7) Pentru
perioadele anterioare anului 1949 se va utiliza salariul minim corespunzător
anului 1949."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie,
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând critica de neconstituţionalitate a art. 164
alin. (7) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece
nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de
art. 16 alin. (1) din Constituţie. Textul de lege se aplică în mod egal pentru
toţi cetăţenii care se află într-o situaţie identică, prevăzută în ipoteza
acestei norme juridice, şi anume au realizat stagii de cotizare şi în perioade
anterioare anului 1949. Comparaţia nu se poate face cu tratamentul juridic
instituit pentru persoane care, în raport cu perioadele în care au realizat
stagiul de cotizare, se află într-o situaţie diferită.
Analizând art. 164 din Legea nr. 19/2000, Curtea
observă că, anterior completării prin Legea nr. 338/2002, avea numai două
alineate, care stabileau perioadele în care se iau în calcul salariile brute ori, după caz, salariile
nete. Alineatele (3)-(7) nou introduse stabilesc sporurile de vechime care se
iau în calcul pe lângă salariile de bază, salariile medii şi minime pe
economie, brute sau nete, precum şi salariile medii şi minime corespunzătoare
anului 1938, respectiv anului 1949, care se utilizează pentru perioadele
anterioare anului 1938, între 1938- 1946 şi pentru cele anterioare anului 1949.
Aceste reglementări au fost implicit modificate prin
alin. (3), (4) şi (5) introduse la art. 161 din Legea nr. 19/2000, completare
dispusă de art. I pct. 4 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, care au
următorul cuprins:
- Art. 161: „(3) Fac
excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de
1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se
utilizează:
a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de
cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947,
indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă
sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate
drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data
de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de
muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de
cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi
data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care prin valorificarea drepturilor
salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de
cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).
(4) In situaţia în care, pentru perioade ulterioare
datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi
salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcţie de reformele monetare.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică pentru
toate perioadele care constituie stagiu de cotizare în sistemul public, cu
excepţia perioadelor asimilate prevăzute de lege."
Aceste reglementări stabilesc punctul de pensie care se
acordă numai pentru situaţiile în care salariile realizate nu sunt înregistrate
în cartea de muncă şi nu sunt dovedite ori sunt mai mici decât cele corespunzătoare
unui punct de pensie. In această situaţie, Curtea reţine că, în cauză, nu se
ridică probleme de constituţionalitate, ci numai de aplicare a reglementărilor
legale succesive.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 164 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Vasile
Ioan în Dosarul nr. 7.877/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta