DECIZIE Nr.
610 din 20 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) si (3) din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum
si pentru modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 474 din 16 iulie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, invocată, cat priveşte
alin. (2) al art. III din
actul normativ menţionat, de Daniel Popa în Dosarul nr. 76/2006 al Curţii
Militare de Apel, de Daniel Andrei, Petre Baciu, Cristian Cărămizaru, Adrian
Cornel Dumitrescu, Marin Cristian Ene, Iulian Ene, Marius Grosu, Marius Hambic,
Ion Neacşu, Gheorghe Şerban, Liviu Ştefănescu, Mihai Tăbăroiu, Silviu Nicuşor Tripon, Dănuţ Cătălin Brancoveanu, Dumitrache Gaiu, Monel Gabriel
Meiţoiu şi Dorel Mihai în Dosarul nr. 49/2006 al Curţii Militare de Apel, iar, cat priveşte alin. (2) şi (3) ale
art. III din Legea nr.
356/2006, de Costel Ionescu în Dosarul nr. 123/2006 al aceleiaşi instanţe.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai
2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, cand, în urma deliberărilor, Curtea a dispus
amanarea pronunţării,
succesiv, pentru data de 29 mai 2007, 7 iunie 2007, 19
iunie 2007 şi 20 iunie 2007.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 21 noiembrie 2006 şi 8 decembrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 76/2006 şi, respectiv, nr. 49/2006, Curtea
Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III
alin. (2) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea
şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, excepţie ridicată în dosarele menţionate de
Daniel Popa şi, respectiv, de Daniel Andrei, Petre Baciu, Cristian Cărămizaru,
Adrian Cornel Dumitrescu, Marian Cristian Ene, Iulian Ene, Marius Grosu, Marius
Hambic, Ion Neacşu, Gheorghe Şerban, Liviu Ştefănescu, Mihai Tăbăroiu, Silviu
Nicuşor Tripon, Dănuţ Cătălin Brancoveanu, Dumitrache Gaiu, Monel Gabriel Meiţoiu şi Dorel Mihai.
Prin Incheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 123/2006, Curtea Militară de Apel a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Costel Ionescu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în dosarele nr. 76/2006 şi, respectiv, nr. 49/2006 ale
Curţii Militare de Apel, se susţine, în esenţă, că prevederile legale
criticate, care permit judecarea în continuare, de către instanţele militare, a
infracţiunilor săvarşite de
civili, sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin.
(1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cu cele ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil. Se invocăîn
acestsensjurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauza Maszni împotriva Romaniei, 2006, în
care s-a reţinut că obiectivitatea şi imparţialitatea magistraţilor militari
sunt ştirbite prin subordonarea şi dependenţa faţă de Ministerul Apărării
Naţionale sub aspectul carierei militare, a drepturilor salariale şi a
apartenenţei la ierarhia armatei. Astfel, judecarea civilului de către o
instanţă militară, doar pe considerentul că fapta a fost săvarşită împreună cu un militar, încalcă
dreptul acestuia de a fi judecat de un tribunal imparţial şi independent,
aşadar, implicit, dreptul la un proces echitabil.
In plus, în Dosarul nr. 123/2006 al Curţii Militare de
Apel se susţine că dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 356/2006 contravin prevederilor
constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi. Aceasta întrucat, prin menţinerea unorcauze penale privind persoane care nu au
calitatea de militar în competenţa instanţelor militare, se creează situaţia
ca, pentru fapte egale, comise sub incidenţa aceloraşi norme de drept penal material,
de persoane avand calităţi
identice, unele persoane să fie judecate de instanţe ordinare, iar altele de
instanţe speciale, „numai şi numai în funcţie de momentul sesizării". Se
invocă, totodată, şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (5), care
interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, instanţele militare avand, în opinia autorului excepţiei, acest
caracter, precum şi cele ale art. 15 alin. (2) teza a doua, referitoare la
principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile.
Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că judecătorii militari au un regim similar cu cel al judecătorilor
civili, deoarece răspunderea lor disciplinară poate fi angajată doar în faţa
Consiliului Superior al Magistraturii. Mai mult, organizarea instanţelor
militare este similară cu cea a instanţelor civile, bugetul fiind aprobatde
Consiliul Superioral Magistraturii şi doar executat de către Ministerul
Apărării Naţionale. Dobandirea gradelor militare este
un element secundar atat timp cat cariera în
instanţele militare nu este influenţată de acestea, promovarea realizandu-se exclusiv pe baza activităţii
judiciare, a examenului dat în faţa Consiliului Superior al Magistraturii. In
opinia instanţei, Legea nr. 304/2004 privind organizareajudiciară, care a
abrogat Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor
militare, a înlăturat dubiile cu privire la independenţa judecătorului militar,
existente sub imperiul vechii reglementări. Se mai arată că art. 15 alin. (2)
teza a doua din Constituţie are în vedere legea penală mai favorabilă, iar nu
pe cea procesual penală, unde principiul este cel al aplicării imediate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate. In ceea ce priveşte decizia Curţii
Europene a Drepturilor Omului, la care se face referire în motivarea excepţiei,
se arată că, în argumentarea acesteia, nu se exclude posibilitatea existenţei
unor instanţe militare, ci numai limitarea posibilităţii ca persoane civile să
fie judecate de aceste instanţe. In opinia Guvernului, „prin dispoziţiile
tranzitorii, legiuitorul, evaluand impactul unei eventuale retrimiteri a unei cauze la parchetele
sau instanţele civile, a considerat că, în rezolvarea cauzei, trebuie să aibă
prioritate principiul soluţionării cauzei într-un termen rezonabil."
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile
legale criticate se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în
aceeaşi situaţie juridică, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare,
precum şi faptul că stabilirea unor reguli speciale privind competenţa
instanţelor judecătoreşti nu constituie o încălcare a dreptului la un proces
echitabil. In opinia Avocatului Poporului, prin normele procesual penale
criticate, legiuitorul, stabilind competenţa de urmărire penală şi de judecată
a cauzelor aflate pe rolul parchetelor ori instanţelor militare, care, la data
intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006, sunt date în competenţa parchetelor
ori instanţelor civile, a urmărit să asigure continuitate, eficienţă şi credibilitate
activităţii de urmărire penală şi de judecată, tocmai în scopul realizării
actului de justiţie într-un termen rezonabil şi în mod echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 677 din 7 august2006, care au următorul
cuprins:
„(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau
de judecată la parchetele ori instanţele militare la data intrării în vigoare a
prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile, vor
continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare.
(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele
competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. In caz de
admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după
caz, casarea hotărarii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa
competentă, potrivit prezentei legi."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul
neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art.
124 alin. (2) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (5)
teza întai privind interdicţia
înfiinţării de instanţe extraordinare. Se invocă totodată dispoziţiile art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Se susţine, în esenţă, că normele tranzitorii
reglementate de art. III alin.
(2) şi (3) din Legea nr. 356/2006 suntîn contradicţie cu dispoziţiile
constituţionale mai sus menţionate, întrucat permit judecarea în continuare, de către instanţele militare, a
infracţiunilor săvarşite de
civili.
Examinand excepţiade
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. 1 din Codul de
procedură penală şi celor ale alin. 2 al aceluiaşi articol, modificat prin art.
I pct. 17 din Legea nr. 356/2006, Jn caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în
raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii,
mai multor instanţe" şi „dacă dintre
instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei
civile". In redactarea anterioară, în aceeaşi situaţie de
indivizibilitate sau conexitate, competenţa revenea instanţei militare, ceea ce
avea drept consecinţă ca persoane care nu aveau calitatea de militar să fie
judecate de instanţe militare.
Avand în vedere prevederile
art. 126 alin. (2) din Constituţia Romaniei, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute prin lege, Curtea Constituţională constată
că ambele reglementări, atat
cea actuală, cat şi reglementarea
anterioară, sunt conforme cu Legea fundamentală. De asemenea, Curtea reţine că
existenţa şi funcţionarea parchetelor şi instanţelor militare nu contravin
normelor şi principiilor constituţionale.
Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate
formulată în cauză, în sensul că judecarea de către instanţele militare a unor
persoane civile pentru infracţiuni săvarşite împreună cu militari ar încălca dreptul acestora de a fi
judecate de tribunale imparţiale şi independente şi, deci, dreptul lor la un
proces echitabil, dat fiind că, prin statutul magistraţilor care le compun ca
şi prin procedura pe care o urmează - aceeaşi după care judecă şi instanţele
civile - instanţele militare sunt instanţe imparţiale, iar judecătorii militari
sunt independenţi şi se supun numai legii. In acest sens, prin Decizia nr. 375
din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea
Constituţională a reţinut următoarele: „In ceea ce priveşte statutul
magistraţilor militari, art. 301 din Legea nr. 303/2004 nou introdus
prevede: «Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, după
dobandirea
calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.» Rezultă
din această reglementare că numirea, promovarea şi evoluţia carierei de
magistrat a judecătorilor şi procurorilor militari se fac în aceleaşi condiţii
ca şi în cazul magistraţilor de la celelalte instanţe judecătoreşti şi parchete.
Singura condiţie suplimentară pe care trebuie să o îndeplinească înainte de a
fi numiţi este aceea de a deveni militar activ în cadrul Ministerului Apărării
Naţionale. Aceasta însă nu înseamnă relaţii de subordonare pe planul
îndeplinirii atribuţiilor ce le revin magistraţilor. Magistraţii militari
beneficiază de toate drepturile şi au toate obligaţiile prevăzute de lege
pentru judecători, respectiv pentru procurori."
Opţiunea legiuitorului de a trece în competenţa
instanţelor civile cauzele în care sunt inculpate persoane care nu au calitatea
de militari şi care au comis infracţiuni împreună cu persoane avand calitatea de militari nu s-a întemeiat,
aşadar, pe constatarea că instanţele militare nu îndeplinesc condiţiile de
independenţă şi de obiectivitate inerente sistemului judiciar într-un regim
democratic, căci, dacă aceasta ar fi fost raţiunea modificării Codului de
procedură penală prin Legea nr. 356/2006, această modificare ar fi trebuit
urmată de desfiinţarea instanţelor militare. Prin modificarea legislativă
operată, legiuitorul a dat curs unor raţiuni de bună administrare a justiţiei
şi tendinţei manifestate în celelalte sisteme judiciare
democratice de restrangere a competenţei instanţelor
militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar. In
sensul anchetării şi judecării de către parchetele şi instanţele civile a
cauzelorîn care alături de militari sunt implicaţi şi civili, este şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Cauza Maszni împotriva Romaniei, 2006.
In schimb, Curtea Constituţională constată că, prin
dispoziţiile art. III alin.
(2) şi (3) teza întai din Legea nr. 356/2006, legiuitorul a menţinutîn mod nejustificat competenţa instanţelor
militare şi, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de
urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi. In
aplicarea acestor texte ale legii, ar urma ca parchetele militare şi,
respectiv, instanţele militare să continue urmărirea penală şi judecata împotriva
unor persoane care nu au calitatea de militari.
Această derogare este vădit discriminatorie în raport
cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. 1 şi 2
din Codul de procedură penală, şi anume lipsa calităţii de militar a unuia sau
unora dintre făptuitori. In consecinţă, Curtea Constituţională constată că
textele de lege menţionate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţia Romaniei privind egalitatea în drepturi,
întrucat reglementează diferit competenţa de urmărire
penală şi de judecată a unor persoane avand acelaşi statut şi aflate în aceeaşi situaţie juridică, dată de
acuzaţia de a fi săvarşit o
faptă penală, astfel încat, cu
privire la aceste texte de lege, excepţia urmează să fie admisă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (3) teza finală din Legea nr.
356/2006, potrivit cărora „In caz de admitere a
apelului sau a recursului, dacă se dispune
desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărarii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă,
potrivitprezentei legi", Curtea constată că
acestea nu sunt incidente în cauză, întrucat judecarea
litigiului în care a fost ridicată excepţia de
neconstituţionalitate se află în primă instanţă, iar nu în ipoteza normei
criticate. Ca urmare, avand în
vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]", excepţia de
neconstitu-ţionalitate a art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 356/2006 urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă, neavand legătură cu solutionarea cauzei.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. III alin.
(2) şi alin. (3) teza întai
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie invocată de Daniel
Popa, Daniel Andrei, Petre Baciu, Cristian Cărămizaru, Adrian Cornel
Dumitrescu, Marin Cristian Ene, Iulian Ene, Marius Grosu, Marius Hambic, Ion Neacşu, Gheorghe
Şerban, Liviu Ştefănescu, Mihai Tăbăroiu, Silviu Nicuşor Tripon, Dănuţ Cătălin
Brancoveanu, Dumitrache Gaiu,
Monel Gabriel Meiţoiu, Dorel Mihai şi Costel Ionescu în
dosarele nr. 76/2006, nr. 49/2006 şi, respectiv, nr.
123/2006 ale Curţii Militare de Apel şi constată că aceste dispoziţii sunt
neconstituţionale.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza finală din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, invocată de Costel Ionescu în Dosarul nr. 123/2006 al Curţii
Militarede Apel.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta