DECIZIE   Nr. 61 din 26 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 269 din 23 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Lira" - S.R.L. din Bistrita in Dosarul nr. 4.740/2001 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    La apelul nominal raspund autorul exceptiei, reprezentat de avocat Augustin Zegrean, si Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei sustine ca prevederile art. 4 alin. (3) si (4) din Legea nr. 22/1995 contravin dispozitiilor art. 41 alin. (2), art. 46 si art. 53 alin. (2) din Constitutie, intrucat instituie un regim preferential pentru contribuabilii enumerati in acest text, cu excluderea nejustificata de la scutirea platii impozitului pe profit a societatilor comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, ca si a unitatilor mentionate in text, dar care au un numar mai mic de 250 de salariati.
    Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece Legea nr. 22/1995, avand caracter temporar, si-a produs efectele, exceptia devenind inadmisibila.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu poate fi respinsa ca inadmisibila, in conditiile in care rolul Curtii Constitutionale este de a solutiona raportul juridic dedus judecatii, grefat pe legea temporara criticata ca fiind neconstitutionala. Intrucat textul de lege isi pastreaza efectele juridice pe perioada in care este in vigoare, decizia Curtii isi va produce efectele pe aceasta perioada. Pe fond reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neintemeiata, apreciind ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Lira" - S.R.L. din Bistrita intr-un dosar avand ca obiect litigiul dintre aceasta si Ministerul Finantelor Publice, Directia generala a finantelor publice Bistrita si Garda Financiara Bistrita privind modul in care s-a stabilit in sarcina autorului exceptiei impozitul pe profit.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) si ale art. 53 alin. (2) din Constitutie, deoarece instituie un regim preferential pentru contribuabilii enumerati in acest text, cu excluderea nejustificata de la scutirea de impozitul pe profit a societatilor comerciale, proprietate a persoanelor cu handicap, cat si a unitatilor nominalizate in art. 4 alin. (4) din Legea nr. 22/1995, care au un numar mai mic de 250 de salariati. Reglementarea creeaza in felul acesta o inegalitate intre contribuabili, in functie de calitatea titularilor dreptului de proprietate a unitatilor producatoare de profit, contravenindu-se principiului constitutional consacrat la art. 41 alin. (2), conform caruia proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de proprietar. Textul criticat incalca, totodata, prevederile art. 46 din Constitutie, referitoare la protectia persoanelor cu handicap, precum si dispozitiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentala, referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale.
    Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala si contencios administrativ, exprimandu-si opinia, apreciaza ca "prevederile legale criticate sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozitiile art. 4 alin. (3) si (4) din Legea nr. 22/1995 nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si ale art. 46 din Constitutie, deoarece intre categoriile de contribuabili prevazute in textul legal criticat si societatile comerciale proprietate a persoanelor cu handicap exista o deosebire esentiala care impune un regim fiscal diferit. Astfel, "ceea ce deosebeste o societate comerciala de asociatiile si organizatiile reglementate in art. 4 alin. (3) din legea mentionata este obtinerea de profit, scop principal urmarit de orice societate comerciala, distinct de cel urmarit de organizatiile si asociatiile persoanelor cu handicap, si anume protejarea acestei categorii. In lumina acestei distinctii, apare ca legala neincluderea acestor societati, doar prin faptul ca sunt proprietatea unei persoane cu handicap, in cadrul asociatiilor si organizatiilor ce se bucura din partea legii de scutirea de plata impozitului pe profit". In acelasi punct de vedere se apreciaza ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 53 alin. (2) din Constitutie - prin conditia impusa contribuabililor scutiti de plata impozitului pe profit de a avea minimum 250 de salariati -, deoarece in acest caz intentia legiuitorului "a fost dictata de motive obiective, si anume: in cazul in care nu suntem in prezenta asociatiilor si organizatiilor avand ca scop principal protectia persoanelor cu handicap, societatile care angajeaza persoane cu handicap trebuie, intr-un fel, sa prezinte o garantie ca ceea ce se urmareste efectiv este protejarea persoanelor cu handicap, iar nu facilitati vizand reducerea impozitului pe profit. Ca urmare, numai aceste societati vor beneficia de reducerea impozitului pe profit, fapt care nu incalca prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale".
    Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, deoarece "Legea nr. 22/1995 prin care s-a aprobat bugetul de stat pe anul 1995, avand un caracter temporar, si-a produs efectele, astfel incat nu se poate considera ca aceasta mai este in vigoare in continuare".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 22 martie 1995, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 4. alin. (3) si (4): "(3) Organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitatile economice ale acestora, precum si asociatiile de binefacere se scutesc de plata impozitului pe profit.
    (4) Contribuabilii, altii decat cei mentionati in alineatul precedent, cu numar de peste 250 de salariati, care au creat locuri de munca protejate, special organizate, si care angajeaza cel putin 3% persoane care, potrivit legii, sunt considerate handicapate sub aspectul capacitatii lor fizice si intelectuale, beneficiaza de reducerea impozitului pe profit, proportional cu ponderea persoanelor respective in totalul salariatilor angajati."
    Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin. (2), art. 46 si ale art. 53 alin. (2).
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit alin. (2) al art. 137 din Legea nr. 22/1995, bugetul de stat se elaboreaza anual. Astfel, rezulta ca principiul anualitatii bugetului de stat este de natura constitutionala. Acest principiu se aplica atat actului legislativ denumit buget, cat si componentelor sale, care, subsumandu-se intregului, adica bugetului in ansamblul lui, nu pot fi separate de el. In consecinta, Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22 din 21 martie 1995 fiind temporara, dispozitiile privind scutirile de plata impozitului pe profit pentru contribuabilii mentionati in textul de lege criticat nu pot fi altfel decat tot temporare, astfel cum rezulta din principiul anualitatii bugetului de stat. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 36/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, s-a retinut ca alocatiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin buget, sunt supuse principiului anualitatii si, ca o consecinta, este neconstitutionala stabilirea prin lege a unei alocatii bugetare cu caracter permanent. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei".
    Deoarece in speta sesizarea s-a facut prin Incheierea din data de 19 septembrie 2001, ulterior abrogarii Legii nr. 55/1995, Curtea constata, in temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, ca exceptia este inadmisibila, urmand sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi pentru solutia de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibila,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Lira" - S.R.L. din Bistrita in Dosarul nr. 4.740/2001 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                             OPINIE SEPARATA

    De acord cu solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, opinez ca aceasta trebuia respinsa ca neintemeiata, iar nu ca inadmisibila.
    Considerentele sunt urmatoarele:
    1. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
    Pe de alta parte, in conformitate cu art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.
    Textul Constitutiei nu face distinctie intre legile aflate in vigoare si cele care si-au incetat aplicarea. Pentru ca o dispozitie dintr-o lege sa fie declarata neconstitutionala este suficient ca raporturile juridice stabilite pe baza acesteia sa formeze obiectul unui litigiu aflat in curs de solutionare la instanta de judecata.
    In cazul cand notiunea de <<in vigoare>> din legea organica a Curtii Constitutionale este inteleasa in sensul ca dispozitia legala criticata prin exceptia de neconstitutionalitate trebuie sa fie in vigoare la data judecarii exceptiei de catre Curte, inseamna a se admite ca o parte intr-un proces judiciar in curs de judecata isi poate intemeia pretentiile pe o dispozitie legala vadit contrara Constitutiei, dispozitie a carei constitutionalitate nu mai poate fi examinata insa, deoarece intre timp legea atacata a fost abrogata sau - in cazul legilor cu caracter temporar - si-a incetat aplicarea. Tot astfel, adoptarea sensului mentionat al notiunii de <<in vigoare>> implica admiterea situatiei ca un justitiabil sa isi vada iremediabil incalcate drepturile sale, printr-o dispozitie legala contrara Legii fundamentale, cu justificarea ca dispozitia neconstitutionala a avut caracter temporar sau ca, desi si-a produs efectele daunatoare, a fost abrogata intre timp, eventual in cursul procesului ori chiar dupa sesizarea Curtii Constitutionale, dar nu inainte ca aceasta sa judece exceptia de neconstitutionalitate.
    O asemenea solutie este cu totul inacceptabila pentru ca neaga suprematia Constitutiei, lasand sa-si produca efectele o lege contrara acesteia, iar prin aceasta tulbura legitimitatea raporturilor juridice - a caror prima ratiune se gaseste in Legea fundamentala a tarii -, precum si increderea cetatenilor in normele consacrate prin Constitutie. O asemenea solutie este, de asemenea, inacceptabila, pentru ca deschide cale imixtiunii legislativului in activitatea de judecata a instantelor judecatoresti, prin abrogarea, chiar in cursul judecatii, a unor dispozitii de lege neconstitutionale, fara sa inlature si efectele produse de acestea.
    S-ar putea rationa ca, intr-o asemenea situatie, judecatorul care ar avea de judecat un proces in care va trebui sa aleaga intre aplicarea Constitutiei si aplicarea unei legi neconstitutionale - temporara sau abrogata, intre timp - va fi obligat sa aplice direct Legea fundamentala si sa ignore dispozitia legala contrara acesteia.
    Aceasta solutie, singura prin care s-ar mai putea salvgarda suprematia Constitutiei si, in acelasi timp, drepturile cetatenilor intemeiate pe Constitutie, prezinta insa inconvenientul de a recunoaste in favoarea instantelor judiciare competenta de a examina - chiar si numai in limitele aratate - constitutionalitatea legilor, contravenind astfel prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, conform carora Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania.
    Pentru aceste considerente, in divergenta cu opinia majoritara, opinez ca in competenta Curtii Constitutionale intra si controlul legilor temporare sau abrogate, in masura in care de acestea depinde solutionarea unui litigiu in curs de judecata la instantele judecatoresti si ca, in consecinta, exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza de fata trebuia sa fie examinata in fond.
    2. Exceptia de neconstitutionalitate judecata in cauza de fata este neintemeiata pentru motivele expuse in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor.
    In plus, adaug ca intre indatoririle fundamentale ale cetatenilor se numara si aceea prevazuta la art. 53 alin. (1) din Constitutie, de a contribui la cheltuielile publice, prin impozite si taxe.
    Scutirea totala sau partiala de impozit constituie o exceptie de la regula enuntata mai sus, iar dreptul statului de a acorda scutiri de impozit si conditiile in care acorda scutirile nu sunt limitate prin vreun text al Legii fundamentale.
    In cauza exista deosebiri evidente intre situatia contribuabililor carora li se acorda, prin art. 4 alin. (3) si (4) din Legea nr. 22 din 21 martie 1995, reduceri si scutiri de impozit si situatia autorului exceptiei. In cazul contribuabililor enumerati in textul de lege facilitatile fiscale constituie expresia indeplinirii de catre stat a obligatiei prevazute la art. 46 din Constitutie de a proteja persoanele cu handicap. In cazul autorului exceptiei, facilitatea fiscala reclamata nu ar avea aceeasi finalitate si exceptarea de la plata impozitului pe profit a unei societati comerciale proprietatea acestuia. Neprevederea de catre legiuitor si a facilitatii reclamate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu contravine art. 41 alin. (2), art. 46 si art. 53 alin. (2) din Constitutia Romaniei, invocate de acesta.
    Opinez, in consecinta, ca exceptia trebuia sa fie respinsa ca neintemeiata.

                                Judecator,
                            Nicolae Cochinescu