DECIZIE Nr. 61
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1), precum si art. 34 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 138 din 5 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1), precum şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Daniel Tărlungeanu în Dosarul nr. 3.318/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, este invocată
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 3.318/245/2008, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1),' art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1), precum şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Daniel
Tărlungeanu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale
formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin.
(1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), precum şi
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor
art. 23 alin. (1) din Constituţie. Arată că textele legale nu respectă
prezumţia de nevinovăţie, deoarece stabilesc vinovăţia contravenţională şi
consacră sarcina probei în procedura judiciară contravenţională de drept comun.
Totodată, neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate rezultă din
modalitatea stabilită de legiuitor pentru soluţionarea plângerilor formulate de
contravenienţi.
Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prezumţia de nevinovăţie a
contravenientului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc
atingere libertăţii individuale a cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art.'26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33
alin. (1), precum şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele legale criticate reglementează aspecte legate
de constatarea contravenţiei şi reglementarea căilor de atac împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume:
conţinutul şi comunicarea procesului-verbal de contravenţie, modalitatea de
achitare a amenzilor, precum şi procedura de soluţionare a plângerii.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea
libertăţii individule.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 183
din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) ca neîntemeiată, reţinând,
în esenţă, că „utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are
semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin.
(11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de
soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare
a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, .... ci, mai degrabă,
exercitarea dreptului la apărare".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
In legătură cu critica autorului excepţiei prin
invocarea art. 23 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile
constituţionale nu sunt aplicabile în cauză. Dispoziţiile legale criticate nu
privesc sancţiuni referitoare la libertatea persoanelor care săvârşesc fapte
contravenţionale. Potrivit art. 5 alin. (2) din ordonanţă, sancţiunile principale
sunt avertismentul şi amenda contravenţională.
Referitor la critica privind modalitatea stabilită de
legiuitor pentru soluţionarea plângerilor formulate de contravenient, Curtea
constată că aceasta este un aspect de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1),
art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin.'(3), art. 27, art. 28, art. 33 alin.
(1), precum şi art. 34 alin. (î) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Daniel Tărlungeanu în
Dosarul nr. 3.318/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta