DECIZIE   Nr. 61 din  1 iunie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 158 din 24 iunie 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 21 din 14 martie 1994.
    La apelul nominal facut in sedinta publica partile au fost lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului si de casare a deciziei atacate.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Inculpatii Ivascencu Stefan si Ignat Petrea au invocat, in dosarul nr. 2031/1993 al Judecatoriei Tulcea, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca acestea contravin prevederilor art. 135 alin. (2) si (4) din Constitutie, fiind abrogate prin dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
    Prin Decizia nr. 21 din 14 martie 1994, pronuntata in cauza, Curtea Constitutionala a statuat ca, intrucat prin Decizia sa nr. 33/1993, ramasa definitiva, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal este partial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand a se aplica in continuare numai cu privire la bunurile ce constituie proprietate publica, potrivit art. 135 din Constitutie, exceptia invocata este lipsita de obiect.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, aratand, in esenta:
    1. Prin respingerea exceptiei ca fiind "lipsita de obiect", Curtea Constitutionala a recurs la institutia autoritatii lucrului judecat, care, in cauza, nu este aplicabila intrucat, in materie penala, ea implica dubla identitate de persoana si obiect.
    2. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care incalca o prevedere constitutionala.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, incheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs, care vizeaza respingerea exceptiei ca lipsita de obiect, urmeaza a fi inlaturat ca nefondat, intrucat decizia recurata nu s-a intemeiat pe autoritatea lucrului judecat - asa cum se sustine de catre recurent -, ci pe obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale potrivit art. 145 din Constitutie. Dupa cum s-a statuat prin deciziile nr. 27/1993 si nr. 36/1993 ale Curtii Constitutionale, daca o prevedere legala a fost declarata neconstitutionala - ca in speta -, exceptia de neconstitutionalitate nu mai poate fi reiterata, deoarece ar fi contrar obligativitatii prevazute de art. 145 din Constitutie. De aceea, in mod justificat prin decizia recurata se respinsese exceptia invocata ca lipsita de obiect, ca urmare a Deciziei anterioare, nr. 33/1993, prin care se constatase ca art. 224 din Codul penal este partial abrogat.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeaza necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care contrazic o prevedere constitutionala, nu este fondat. Potrivit art. 150 alin. (1), legile preconstitutionale raman in vigoare in masura in care nu contravin Constitutiei. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea. In cazul legilor anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific intrucat cauza sa este posterioara legii, constand in schimbarea temeiului legitimitatii sale constitutionale. In aceste conditii, controlul constitutionalitatii unei legi preconstitutionale, care are ca rezultat constatarea contrarietatii acesteia cu prevederile Constitutiei, nu duce la declararea legii ca neconstitutional - o lege putand fi apreciata numai in functie de regimul constitutional sub imperiul caruia a fost abrogata -, ci la constatarea abrogarii, solutie ce constituie consecinta constitutionala prevazuta de art. 150 alin. (1) a unei asemenea contrarietati.
    De asemenea, in contradictie cu prevederile Constitutiei, recursul se intemeiaza si pe ideea ca aceste prevederi nu ar fi direct aplicabile, ci numai prin ecranul legii. Pe cale de consecinta, se sustine ca reglementarile preconstitutionale contrare Constitutiei ar supravietui dispozitiei regimului constitutional sub imperiul caruia au fost editate pana cand Consiliul Legislativ va asigura abrogarea lor. Astfel se neaga, in esenta, suprematia Constitutiei in cadrul sistemului juridic si caracterul unitar al acestui sistem datorita structurii sale ierarhice piramidale, derivand din rolul central si supraordonat al Constitutiei si din supralegalitatea careia ii corespunde acest rol. Daca teza Ministerului Public ar fi acceptata, ar insemna ca ordinea juridica preconstitutionala a supravietuit disparitiei temeiului ei si ca in Romania ar exista doua ordini juridice, una constitutionala si alta preconstitutionala, ceea ce este o consecinta inadmisibila intrucat presupune coexistenta a doua ordini juridice antagoniste.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. a. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 21 din 14 martie 1994, pronuntata in dosarul nr. 42C/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 iunie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                               Magistrat-asistent,
                               Florentina Geangu