DECIZIE   Nr. 604 din 19 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 518 din 1 august 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Kozsokar Gabor                    -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Şerban Viorel Stănoiu           -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Marinela Mincă                     - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ismail Sali, Sevgihan Sali, Gesur Calu şi Geniur Calu în Dosarul nr. 207/PM/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 6 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 207/PM/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ismail Sali, Sevgihan Sali, Gesur Calu şi Gemur Calu în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate contravin principiului garantării egale a proprietăţii, deoarece asigură o protecţie specială unei anumite categorii de bunuri, în speţă sistemele de irigaţii. Se susţine, totodată, că aplicarea art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal este limitată în timp, această normă devenind caducă, întrucât de mult timp nu se mai poate vorbi de „sisteme de irigaţii".

Tribunalul Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, „având în vedere importanţa deosebită a valorilor ocrotite prin textul de lege criticat, se impune descurajarea acestor fapte prin mijloacele dreptului penal."

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egala ocrotire a proprietăţii private, indiferent de titular. In ceea ce priveşte pretinsa caducitate a normelor ce fac obiectul excepţiei, se arată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate a legii.

Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 208 alin. 1:„Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani."

- Art. 209 alin. 3 lit. b): „Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

[...] b) componente ale sistemelor de irigaţii;

[...] se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani."

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 44 privind „Dreptul de proprietate privată".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport de prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, Curtea a statuat că art. 208 şi art. 209 [aşadar, implicit, şi alin. 1 al art. 208, respectiv alin. 3 lit. b) al art. 209] din Codul penal nu încalcă art. 44 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate. Aceasta întrucât infracţiunile la care se referă textele de lege criticate fac parte din categoria de infracţiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intră în conţinutul lor constituie unul dintre mijloacele de apărare şi, deci, de garantare a proprietăţii. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele care au fundamentat decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză.

In plus, Curtea reţine că prevederile criticate asigură o egală ocrotire a bunurilor în cauză (componentele sistemelor de irigaţii), indiferent de titularii lor, astfel încât este neîntemeiată susţinerea privind încălcarea principiului constituţional ce consacră egala ocrotire a proprietăţii, indiferent de titular.

In ceea ce priveşte critica referitoare la caducitatea agravantei prevăzute de art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal, se constată că aceasta nu intră în competenţa de soluţionare a

Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ismail Sali, Sevgihan Sali, Gesur Calu şi Gemur Calu în Dosarul nr. 207/PM/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta