DECIZIE Nr.
599 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. 1, 3 si 4, precum si a
dispozitiilor art. 98 alin. 1, 3 si 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 523 din 2 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 3 şi 4,
precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul
silvic, excepţie ridicată de Oprea Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al
Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.925/45/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 3 şi 4 raportate la
alin. 1, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 şi 4, raportate la alin. 1
din Codul silvic, excepţie ridicată de Oprea
Petrache în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât modul de calcul al valorii pagubei cauzate prin
tăierea ori furtul de arbori din fondul forestier naţional sau de pe terenurile
cu vegetaţie forestieră era reglementat printr-o altă lege, care nu are
caracter organic, iar în prezent este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor
produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora. Mai mult decât
atât, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la care fac
referire art. 97 şi art. 98 din Codul silvic, ca element constitutiv al laturii
obiective a infracţiunii, este stabilit prin ordin al ministrului, iar nu prin
lege organică, în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin.
(3) lit. h) din Legea fundamentală. Prin această manieră de incriminare se
încalcă principiul constituţional al unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii
justiţiei, întrucât autoritatea administrativă care răspunde de silvicultură
este cea care hotărăşte asupra încadrării juridice a faptelor incriminate de
art. 97 şi art. 98 din Codul silvic, iar nu instanţa de judecată. Se încalcă,
de asemenea, în opinia autorului excepţiei, principiul legalităţii
incriminării, deoarece textele criticate nu cuprind unul dintre elementele
constitutive ale infracţiunii, nefiind, prin urmare, suficient de previzibile
pentru destinatarii lor. în sfârşit, pentru aceleaşi motive legate de
redactarea imperfectă a textelor criticate, se susţine că se încalcă şi dreptul
la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că „textele de lege invocate ca neconstituţionale (alineatele 3 şi 4 ale
art. 97 şi art. 98) reglementează numai formele agravante ale infracţiunilor
prevăzute în alin. 1, iar aceste infracţiuni sunt reglementate prin lege,
astfel încât nu se poate susţine că sunt neconstituţionale".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că soluţia
pronunţată anterior de Curte şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,' 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi dispoziţiile art. 98
alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- art. 97 alin. 1, 3 şi 4: „Tăierea
sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din
fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră
prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea
pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două
ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau
cu amendă.
Când fapta a avut ca urmare
o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani.
Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în
care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană având asupra sa o armă sau
substanţe chimice periculoase;
c) în timpul nopţii;
d) în arii forestiere protejate."
- Art. 98 alin. 1, 3 şi 4: „Furtul
de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene
naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din
rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile
cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de
peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost
săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.[...]
Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de
peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
In cazul în care furtul a fost săvârşit în
împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în
alineatele precedente se majorează cu 3 ani."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei, în ordinea menţionării lor, sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind
supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege
organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, ale
art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei,
ale art. 23 alin. (11) privind legalitatea pedepsei, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 alin. (1) privind
garantarea dreptului la apărare.
Se invocă, totodată, prevederile art. 6 paragraful 1 şi
ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
respectiv la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 paragraful 2 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 15 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la
legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la
constituţionalitatea aceloraşi texte de lege, în raport cu aceleaşi dispoziţii
constituţionale şi faţă de aceleaşi critici ca şi în cazul excepţiei de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, statuând, pentru
considerentele acolo reţinute, că textele de lege criticate nu încalcă principiul
legalităţii incriminării. De asemenea, prin Decizia nr. 27 din 23 februarie
1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, Curtea a
statuat că art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic
sunt în concordanţă cu art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin
lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora.
In acelaşi sens este şi Decizia nr. 57 din 6 februarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2003, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 97 alin. 1 şi ale art. 98 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii,
soluţia şi considerentele care au fundamentat deciziile menţionate sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea reţine că, întrucât preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit în baza art. 107 alin.
(1) din Codul silvic, prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde
de silvicultură, rezultă că această determinare se face în baza unei
împuterniciri date prin lege organică, neputându-se reţine, prin urmare,
încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la supremaţia
Constituţiei şi a legilor.
De asemenea, având în vedere că, indiferent de
încadrarea juridică a conduitei în cauză, ca infracţiune sau contravenţie,
aceasta este supusă controlului instanţelor judecătoreşti, prilej cu care
autorul faptei beneficiază de toate drepturile şi garanţiile prevăzute de
Constituţie şi lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea
prejudiciului reţinut în sarcina sa nu corespunde realităţii, rezultă că
dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu art. 24 şi art. 124 alin. (2) din
Legea fundamentală, privind dreptul la apărare şi, respectiv, unicitatea
justiţiei, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
In sfârşit, câtă vreme nu se poate constata încălcarea
vreunui text din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei, nu se
poate reţine nici încălcarea art. 20 din Legea fundamentală.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin.
1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Oprea
Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta