DECIZIE Nr. 599 din 8 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in
capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11
alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3), si art. 51
alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1125 din 13 decembrie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin.
(3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin.
(1) si (3) si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucuresti in
Dosarul nr. 2.397/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile legale criticate din Legea
nr. 64/1995 nu contravin prevederilor cuprinse in art. 24 si 129 din
Constitutie, intrucat toate partile au posibilitatea de a exercita caile de
atac prevazute de lege. Totodata, considera ca dreptul de proprietate nu este
incalcat prin ridicarea dreptului de administrare a patrimoniului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 iunie 2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a
comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor cuprinse in capitolul II in ansamblu,
precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19
alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3) si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Exceptia a fost
ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L.
din Bucuresti, recurenta intr-o cauza comerciala avand ca obiect solutionarea
cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare a autorului
exceptiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, urmatoarele:
a) Capitolul II din Legea nr. 64/1995 - "Participantii la procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului" incalca, prin omisiune,
drepturile debitorilor la aparare si la folosirea cailor de atac, intrucat
debitorii nu sunt nominalizati printre participantii la procedura, fiind
lipsiti de exercitiul drepturilor procesuale, desi constituie obiectul
procedurii. Aceasta omisiune nu poate fi considerata acoperita prin includerea
in categoria participantilor a "adunarii generale a membrilor sau
asociatilor/actionarilor" ori a "reprezentantului membrilor sau
asociatilor/actionarilor";
b) Dispozitiile art. 8 alin. (3) fraza finala din lege sunt contrare
principiilor constitutionale referitoare la egalitatea in justitie si la
competenta si procedura de judecata, deoarece lasa la aprecierea subiectiva a
unei persoane neprecizate selectarea actelor care intereseaza solutionarea
recursului si care se inainteaza instantei de recurs, care nu are, astfel,
posibilitatea sa aprecieze temeinicia motivelor de recurs invocate, ca in alte
cauze in care are la dispozitie intregul material al dosarului;
c) Prin dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. d) si ale art. 50 alin. (1) si
(3) din lege "se legalizeaza restrangerea unor drepturi, dincolo de
situatiile si conditiile permise de Constitutie, se incalca dreptul de
proprietate si se atenteaza la principiul inviolabilitatii proprietatii
private", intrucat judecatorul-sindic poate dispune ridicarea dreptului
debitorului de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele;
d) Dispozitiile art. 19 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din aceeasi lege
incalca prevederile constitutionale referitoare la liberul acces la justitie,
deoarece judecatorul-sindic poate dispune in legatura cu adunarile generale ale
asociatilor/actionarilor, care sunt prezidate de administrator/lichidator si
care nu au libertatea de a lua hotarari care apoi pot fi atacate in justitie.
Debitorul nu are posibilitatea sa se adreseze justitiei pentru apararea
drepturilor si intereselor sale legitime, conturile sale fiind blocate,
neputand astfel achita nici taxele, onorariile sau cautiunile prevazute de
lege.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala si-a exprimat opinia in
sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat
dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate
de autorul exceptiei.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
cu urmatoarea motivare:
a) Debitorul nu este participant la procedura, ci parte in proces, calitate
in care beneficiaza de toate drepturile procesuale garantate de Constitutie, de
Codul de procedura civila si de Legea nr. 64/1995. Adunarea
asociatilor/actionarilor, care, in mod implicit, reprezinta si interesele
debitorului, beneficiaza de drepturi procesuale distincte, iar
administratorul/lichidatorul are o pozitie echidistanta, reprezentand si
interesele debitorului. In lege sunt prevazute atat posibilitatea contestarii
hotararilor judecatorului-sindic, cat si conditiile in care acest drept poate
fi exercitat;
b) Datorita caracterului specific al procedurii, aceasta implica existenta
unei multitudini de procese, iar calea de atac fiind exercitata impotriva
hotararii pronuntate intr-un anumit proces, este firesc ca instantei superioare
sa i se inainteze actele referitoare la acel proces. De altfel, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul este in drept sa
stabileasca regulile de procedura;
c) "Ridicarea dreptului debitorului de administrare, desi reprezinta o
restrangere a dreptului de proprietate, aceasta este justificata, fiind o
masura de protectie a creditorilor, dar si a patrimoniului societatii
comerciale impotriva unor acte abuzive care ar conduce la o diminuare
semnificativa a acestuia", cat si de aparare a interesului general al
societatii de a mentine un climat sanatos al mediului de afaceri;
d) Dispozitiile art. 21 din Constitutie nu sunt incidente in cauza,
intrucat critica formulata, in realitate, nu se refera la limitarea accesului
la justitie, ci la restrangerea rolului debitorului in luarea deciziilor
economice ale societatii comerciale ajunse in stare de insolventa.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, avand in vedere ca:
a) Nu contravin dreptului la aparare si dreptului de exercitare a cailor de
atac, intrucat atat debitorii aflati in stare de insolventa, cat si creditorii
se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii si intampinari si
pot exercita caile de atac in conditiile procedurale stabilite de lege;
b) Sunt in concordanta cu principiul potrivit caruia justitia este unica,
impartiala si egala pentru toti, iar judecatorul-sindic nu este o instanta
extraordinara, ci o instanta specializata;
c) Posibilitatea ridicarii, in tot sau in parte, a dreptului debitorului de
administrare este in concordanta cu prevederile constitutionale, potrivit
carora dreptul de proprietate este garantat in conditiile si in limitele
stabilite de lege, iar proprietatea privata este inviolabila in conditiile
legii organice;
d) Toate partile implicate in procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului se pot adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor lor legitime, iar instituirea regulilor de
desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti intra in competenta
exclusiva a legiuitorului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
capitolului II, intitulat "Participantii la procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului", in ansamblul sau, din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
precum si prevederile art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit.
d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1)
din aceeasi lege. Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, Legea nr. 64/1995
a fost modificata si completata prin Legea nr. 249/2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005. Astfel, prin
articolul unic pct. 2, 3, 4, 5 si 6 din Legea nr. 249/2005 au fost modificate prevederile
art. 9, ale art. 11 alin. (1) lit. c) si i), ale art. 23 alin. (2), ale art. 38
alin. (1) si (7) si ale art. 41 din Legea nr. 64/1995, fara insa a fi
modificate esential, in acest mod, dispozitiile capitolului II din Legea nr.
64/1995, astfel incat critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei
subzista si in aceste conditii.
Prin urmare, dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei au
urmatorul cuprins:
- capitolul II "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului" (art. 5 - art. 30): "Instantele judecatoresti";
"Judecatorul-sindic"; "Adunarea creditorilor. Comitetul
creditorilor"; "Adunarea generala a membrilor sau
asociatilor/actionarilor. Reprezentantul membrilor sau
asociatilor/actionarilor"; "Administratorul" si
"Lichidatorul";
- Art. 8 alin. (3) fraza finala: "In vederea solutionarii recursului,
se trimit la curtea de apel in copie certificata, sub semnatura grefierului-sef
al tribunalului, numai actele care intereseaza solutionarea recursului.";
- Art. 11 alin. (1) lit. d): "(1) Principalele atributii ale
judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai
conduce activitatea;";
- Art. 19 alin. (1): "(1) Pe perioada desfasurarii procedurii
prevazute de prezenta lege adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi
convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de
administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune
altfel.";
- Art. 50 alin. (1) si (3): "(1) Deschiderea procedurii ridica
debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce
activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea
-, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau,
dupa caz, ale art. 39, intentia de reorganizare. [...]
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a
dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui administrator,
indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.";
- Art. 51 alin. (1): "(1) Judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor
bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea
fara un ordin al sau sau al administratorului/lichidatorului."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1)
si (2), art. 24, art. 44 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art.
126 alin. (2), art. 129 si art. 136 alin. (5) din Constitutie, prevederi care
au urmatorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44 alin. (1): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele
asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.";
- Art. 53 alin. (1): "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor
libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz,
pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei
publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei
penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru
ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 124 alin. (2): "(2) Justitia este unica, impartiala si egala
pentru toti.";
- Art. 126 alin. (2): "(2) Competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.";
- Art. 136 alin. (5): "(5) Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
Legea nr. 64/1995 reglementeaza procedura speciala a reorganizarii
judiciare si a falimentului, derogatorie de la procedura din dreptul comun.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, procedura de judecata
se stabileste numai prin lege si, ca atare, intra in competenta exclusiva a
legiuitorului sa reglementeze procedura general aplicabila, dar si procedurile
speciale, derogatorii, cu conditia ca normele stabilite sa nu contravina
principiilor si dispozitiilor Constitutiei.
Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate prin
exceptia de neconstitutionalitate nu incalca prevederile constitutionale,
pentru urmatoarele considerente:
Debitorul nu este nominalizat la capitolul II al Legii nr. 64/1995 printre
participantii la procedura, intrucat, potrivit art. 5 alin. (1) din lege, prin
participanti se inteleg organele care aplica procedura. Debitorul nu este un
simplu participant la procedura, ci una dintre partile principale ale
procesului, fata de care se aplica procedura. Potrivit art. 31 alin. (1) din
lege, procedura poate incepe si la cererea debitorului, persoana aflata in
stare de insolventa. Totodata, debitorul, ca parte in proces, poate exercita
toate drepturile procesuale, inclusiv caile de atac impotriva hotararilor date
de judecatorul-sindic. Pe parcursul procedurii reorganizarii judiciare sau a
falimentului, o serie de acte vor fi indeplinite de administrator sau de
lichidator, persoana care raspunde si de respectarea intereselor legitime ale
debitorului.
Dispozitiile art. 8 alin. (3) fraza finala din lege reglementeaza recursul
impotriva hotararilor date de judecatorul-sindic, in baza art. 11. Fiecare hotarare,
data in indeplinirea oricarei atributii, poate fi atacata cu recurs la curtea
de apel, iar procedura continua. In asemenea conditii, pentru a se putea
continua procedura si pentru a nu se tergiversa solutionarea cauzei, este
justificat ca la curtea de apel sa fie inaintate in copie acele acte care se
refera la problema in care s-a dat hotararea recurata, respectiv intereseaza
solutionarea recursului. Nu este normal sa se trimita instantei de recurs
intregul dosar privind procedura reorganizarii sau a falimentului, ci numai
acele parti ale acestuia care sunt direct vizate prin recurs. Aprecierea in
concret a relevantei actelor ce vor fi trimise instantei de recurs o va face
judecatorul-sindic si, in consecinta, nu se poate sustine o eventuala incalcare
a prevederilor art. 124 alin. (2) sau ale art. 126 alin. (2) din Constitutie.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1995, printre
atributiile judecatorului-sindic este si aceea de judecare a cererilor de a i
se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea, iar art. 50
alin. (1) din aceeasi lege prevede ridicarea dreptului debitorului de
administrare, o data cu deschiderea procedurii falimentului, daca aceasta nu
si-a declarat intentia de reorganizare.
Curtea retine ca ridicarea dreptului de administrare nu intervine automat,
ci pe baza hotararii judecatorului-sindic, care va aprecia daca aceasta masura
se impune pentru asigurarea unei mai bune administrari a averii debitorului in
scopul prevenirii unor noi pierderi, ce ar limita posibilitatile de recuperare
a creantelor creditorilor. Aceasta masura se datoreaza culpei administratorului
debitorului, care nu a putut conduce activitatea in asa fel incat sa nu devina
insolvabil, iar apoi nu a putut prezenta nici un fel de plan de reorganizare
eficient pentru redresare si pentru iesirea din starea de insolventa. In
asemenea cazuri, judecatorul-sindic va numi un administrator, iar apoi un
lichidator, persoana fizica ori societate comerciala de specialitate, care va
raspunde pentru conducerea activitatii debitorului si indeplinirea tuturor
actelor necesare pentru pastrarea si sporirea activului debitorului, in
interesul atat al acestuia, cat si al tuturor creditorilor. Ca atare, nu sunt
incalcate prevederile art. 44 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din
Constitutie referitoare la dreptul de proprietate privata.
Art. 19 din Legea nr. 64/1995 prevede convocarea adunarii generale a
membrilor sau asociatilor/actionarilor ori de cate ori este necesara rezolvarea
unor probleme de competenta adunarii generale. In cazul in care pentru
conducerea activitatii debitorului a fost desemnat administrator sau
lichidator, este normal ca adunarea generala sa fie prezidata de acesta. Curtea
observa ca hotararile adunarii generale pot fi atacate in conditiile legii,
ceea ce este in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 21, 24 si
129.
Totodata, Curtea retine ca art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului prevede dreptul de dispozitie
al judecatorului-sindic catre bancile la care debitorul are disponibil sa nu
dispuna de acesta fara un ordin al sau ori al administratorului/lichidatorului.
Blocarea conturilor debitorului pe durata desfasurarii procedurii este
justificata, dar aceasta nu inseamna si ingradirea exercitarii dreptului de
acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie. Daca apelarea la
justitie se impune ori se justifica pentru apararea drepturilor si intereselor
legitime ale debitorului, acesta o va autoriza sau chiar
administratorul/lichidatorul o va face in numele debitorului.
Cu privire la dispozitiile legale criticate, Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 462/2005, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 944 din 24 octombrie 2005, constatand ca acestea nu
contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si (2), art. 24, art. 44 alin. (1),
art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 129 si art. 136
alin. (5) din Constitutie. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera
jurisprudenta, considerentele si solutia acestei decizii raman valabile si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in
capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11
alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3), si art. 51
alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution"
- S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.397/2004 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a VI-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din 8 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean