DECIZIE Nr.
598 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1-4 si 6
din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie
construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau
bugetare de stat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 367 din 1 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1-4 şi 6
din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie
construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială ICMA- S.A.
(„Icma") din Bucureşti în Dosarul nr. 13.238/301/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocatul R. Roşu, cu delegaţie la dosar, iar pentru părţile Luminiţa-Mihaela
Ghioc, Cornel Andrei, Gheorghe Biţă, Matei Cârjan, Grigore Stelian Chivu,
Radian Cojocaru, Grigore Grosu, Lili Moldovanu, Nicoleta Muşat, Alexandru
Marian Rotaru, Ştefan Siminoiu, Ioan Titianu, Valerică Trestianu, Mariana
Tudose, Petra Tudose, Floarea Ungureanu şi Stelica Văduva se prezintă avocatul
Ioana-Adelina Popovici, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul
cauzei.
Avocatul Ioana-Adelina Popovici solicită respingerea
excepţiei, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu
privire la textele de lege criticate. Totodată, depune la dosar concluzii
scrise cu privire la cele susţinute.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.238/301/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din
fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială ICMA - S.A. („Icma") din
Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea acţiunii civile privind
pronunţarea unei hotărâri care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate în măsura în care se referă la bunuri ce
se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat. Astfel,
consideră că transferul de proprietate care operează în condiţiile art. 7 din
Legea nr. 85/1992, fără plata unui preţ corespunzător valorii bunului,
echivalează cu o expropriere. Arată că preţul de vânzare a spaţiilor în cauză
către titularii contractelor de închiriere nu se formează liber, prin
exercitarea libertăţii contractuale, ci este un preţ social, derizoriu,
stabilit în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992.
Astfel, prin impunerea unui preţ determinat nu este asigurată posibilitatea
conferită de art. 44 alin. (6) din Constituţie care stabileşte dreptul
proprietarului de a se adresa justiţiei în vederea stabilirii despăgubirii
aferente exproprierii, sub acest aspect considerând că se încalcă şi
dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie. Totodată, susţine că sunt
încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, de vreme ce
prevederile criticate consacră o măsură de protecţie care îi privilegiază pe
chiriaşii imobilelor construite din fondurile statului sau ale fostelor unităţi
economice şi bugetare de stat în detrimentul proprietarilor persoane juridice
private. Arată că obligaţia instituită prin textele de lege criticate nu
îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie şi
de art. 1 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi,
în acest sens, face referire la bogata jurisprudenţa a Curţii Constituţionale
cu privire la acestea.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la deciziile nr. 633/2008, nr. 716/2008 şi nr. 362/2004 prin care
Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate
având ca obiect prevederile de lege criticate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 633/2008 şi nr. 716/2008.
Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 35 din Constituţie nu sunt incidente
în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1 alin. 1 şi ale art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea
nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie
construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180
din 29 iulie 1992, şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 260 din 15 septembrie 1994 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora:
- Art.1 alin. 1: „Locuinţele construite din
fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu
plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr.
61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către
populaţie şi ale prezentei legi. [...]";
- Art.7 alin. 1-4 şi 6: „Locuinţele construite din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în
vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi
vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata
integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi
ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile
prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3,
titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie
1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital
de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau,
după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de
stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au
aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile
de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de exceptare de la
vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992. [.'..]
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care
nu sunt angajaţii unităţilor proprietare. [...]"
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art.
20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1)-(3)
şi (6) privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 45
referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 privind economia României şi
ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private, în
condiţiile legii organice. Totodată, consideră că sunt încălcate şi
dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la garantarea proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, Decizia nr.
113 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007,
constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a reţinut că prevederile criticate dau posibilitatea
chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct
sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat că dispoziţiile
criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie,
ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut
că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au
intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior
adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea
locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a
dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se
consacră o normă de justiţie socială, conformă atât art. 44 alin. (1) şi alin.
(2) teza întâi, cât şi art. 136 alin. (1)şi (5) din Constituţie, precum şi în
deplină concordanţă cu normele instituite prin art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri
a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare
către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum
a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in rem, instituită în
considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice
sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în
considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naştere pe calea
privatizării.
Curtea a constatat, de asemenea, că textele de lege
criticate nu prevăd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altă măsură
de trecere silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului. In acelaşi
mod, s-a reţinut că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci
o transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi, a
locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare
de la unităţile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, nu s-a reţinut nici contraritatea textului
de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare
la libertatea economică, de vreme ce posibilitatea chiriaşilor de a cumpăra
locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul
sistem statal-juridic a fost reglementată prin textul de lege criticat înainte
de încheierea contractelor de privatizare.
Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53
din Constituţie, s-a reţinut că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în
care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, restrângere care nu a fost constatată de Curte.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii.
De asemenea, Curtea constată că textele de lege
criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă
principiul constituţional al egalităţii în drepturi a acestora, tratamentul
egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice.
Totodată, Curtea nu poate reţine nici invocarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile
economiei de piaţă, de vreme ce prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt o
concretizare a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare
pentru creşterea calităţii vieţii, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din
Constituţie.
In fine, autorul excepţiei a indicat, ca temei
constituţional al sesizării, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21
privind accesul liber la justiţie. Examinând această susţinere, Curtea constată
că este neîntemeiată, de vreme ce autorul excepţiei a beneficiat de toate
garanţiile procesuale în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată, prin formularea întâmpinării la cererea de chemare în judecată a
reclamanţilor şi administrarea probelor necesare soluţionării cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 1 alin. 1 şi art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea
de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi
din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de
Societatea Comercială ICMA- S.A. („Icma") din Bucureşti în Dosarul nr.
13.238/301/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu