DECIZIE Nr.
597 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) si art. 45 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 897 din 3 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - iudecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (5) şi art. 50 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Iohann Ehrmann şi
Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.062/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21
alin. (1) şi (5) şi art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Iohann Ehrmann şi Michael Ehrmann.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate
contravin art. 21 şi 44 din Constituţie, deoarece limitează atât termenul
pentru depunerea notificărilor, cât şi termenul în care foştii proprietari pot
ataca în instanţă contractele de vânzare-cumpărare intervenite între stat şi
chiriaşi.
Tribunalul Alba - Secţia civilă apreciază că prevederile de lege criticate
nu încalcă dispoziţiile art. 21 şi 44 din Constituţie, ci instituie norme
procedurale pentru exercitarea acestor drepturi în conformitate cu art. 126
alin. (2) din Legea fundamentală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege sunt constituţionale, deoarece exercitarea unui drept de
către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi reglementarea unor termene,
după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare, In prezent, art. 21 alin.
(1) şi (5) a devenit art. 22 alin. (1) şi (5), iar art. 50 alin. (5) a devenit
art. 45 alin. (5) cu acelaşi conţinut.
Aşadar, Curtea va exercita controlul de
constituţionalitate asupra prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi ale art. 45
alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care au următorul conţinut:
- Art. 22 alin. (1) şi (5): „(1) Persoana
îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură
a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face
câte o notificare pentru fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.";
- Art. 45 alin. (5): „(5)
Prin derogare de la dreptul comun, indiferent
de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 21 alin. (1) -(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 44
privind dreptul de proprietate privată.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 a mai
făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 21 din
Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, şi Decizia nr. 99 din 22 februarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea
Constituţională a constatat că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile
art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme
procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia procedura de
judecată este prevăzută numai prin lege.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat şi asupra
constituţionalităţii art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la
art. 44 alin. (1) -(3) şi (8) din Constituţie, prin Decizia nr. 272 din 24
iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004.
In această decizie Curtea a constatat că susţinerea potrivit
căreia art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispoziţiile art. 44
alin. (1) şi (2) din Constituţie porneşte de la o premisă greşită, şi anume
aceea a absolutizării
exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se însă abstracţie
de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată,
potrivit cărora Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege, ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră
caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile stabilite de legea
organică. In lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este
competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca
drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat legiuitorul nu a făcut
decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei
sale constituţionale.
Argumente asemănătoare au fost reţinute şi pentru a
susţine conformitatea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile
constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8). Astfel, textul de lege criticat
nu operează o expropriere ori o confiscare, ci doar sancţionarea proprietarului
nediligent care nu a înţeles să îşi exercite dreptul său în termenul prevăzut
de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfinţită în anumite cazuri cu
titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de
Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore,
să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat şi în cazul art. 45 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001.
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate
vizând încălcarea art. 44 alin. (4) -(7) din Constituţie, Curtea constată că
aceste texte nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi ale art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Iohann Ehrmann
şi Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu