DECIZIE   Nr. 592 din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5 1) si (6 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 357 din 27 mai 2009

Ioan Vida                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu         -judecător

Aspazia Cojocaru            -judecător

Acsinte Gaspar                -judecător

Ion Predescu                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan    -judecător

Tudorel Toader                -judecător

Augustin Zegrean            -judecător

Carmen-Cătălina Gliga    - procuror

Mihaela Ionescu              - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ioan Rameder şi Hermina Bugeac în Dosarul'nr. 8.880/245/2007 al Tribunalului laşi - Secţia civilă fond funciar.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.880/245/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Ioan Rameder şi Hermina Bugeac într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată împotriva ordinului prefectului, emis în temeiul textelor de lege criticate.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, de vreme ce se impune foştilor proprietari obligaţia de a depune cererile de restituire a terenurilor la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, iar nu în mod direct la instanţa de judecată. Totodată, în situaţia în care primăria înaintează propunerile sale de atribuire a terenurilor prefectului, nu se prevede un termen general în care prefectul să fie obligat la emiterea ordinului de împroprietărire şi, de asemenea, nu se prevede calea de atac împotriva unui eventual ordin de respingere a cererii de restituire.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă fond funciar consideră că textele de lege sunt constituţionale. In acest sens, arată că legiuitorul este îndreptăţit, în considerarea unor situaţii diferite, să instituie reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Totodată, consideră că motivele de neconstituţionalitate invocate privesc interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar nu conformitatea acestora cu textele constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă însă că obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 36 alin. (51) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

Alin. (51): „Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen."; [...]

Alin. (6): „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor."

Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 se reglementează atât procedura de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, cât şi punerea în posesie a celor îndreptăţiţi şi eliberarea titlurilor de proprietate. Potrivit alin. (5) al art. 36 din Legea nr. 18/1991, terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere, fiind vorba, astfel, de reconstituirea dreptului de proprietate. Iar potrivit alin. (51) al aceluiaşi articol, cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul.

In esenţă, autorii excepţiei susţin că obligaţia de a depune cererile de restituire a terenurilor la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, iar nu în mod direct la instanţa de judecată, îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Curtea constată că această susţinere este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reţine că soluţionarea cererilor privind reconstituirea şi constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face de către comisia locală, ca autoritate publică cu activitate administrativă. Totodată, comisia judeţeană are atribuţii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale şi de validare a cererilor privind reconstituirea şi constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar, exercitând în acest sens atribuţii administrativ-jurisdicţionale, conform art. 52 din Legea nr. 18/1991.

Aşadar, atribuţiile pe care Legea fondului funciar nr. 18/1991 le dă în competenţa comisiilor judeţene se referă la măsuri de aplicare a acesteia şi nu sunt de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, hotărârile comisiei judeţene date în soluţionarea contestaţiilor pot fi supuse cenzurii instanţelor de judecată, prin formularea unei plângeri la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar conform art. 59 din lege, sentinţa civilă pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Totodată, potrivit art. 54 din Legea nr. 18/1991, plângerea poate fi formulată şi împotriva ordinului prefectului care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil fiind astfel pe deplin garantate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (51) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ioan Rameder şi Hermina Bugeac în Dosarul nr. 8.880/245/2007 al Tribunalului laşi - Secţia civilă fond funciar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu