Decizia Nr.59 din 31.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Coca Grosu în Dosarul nr. 11.010/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 472D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 473D/2011-478D/2011 şi nr. 710D/2011-713D/2011, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţii ridicate de Gabriela Rotariu, Doiniţa Curcă, Aurora Ţăran, Didina Sfichi, Viola Văcuş, Aneta Jaucă, Viorica Funduianu, Otilia Mihai, Ileana Costea şi Ileana I. Holeiciuc în dosarele nr. 11.008/86/2010, nr. 11.007/86/2010, nr. 10.855/86/2010, nr. 10.897/86/2010, nr. 10.896/86/2010, nr. 10.913/86/2010, nr. 10.900/86/2010, nr. 10.914/86/2010, nr. 10.909/86/2010 şi nr. 11.073/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 472D/2011-478D/2011 şi nr. 710D/2011-713D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 473D/2011-478D/2011 şi nr. 710D/2011-713D/2011 la Dosarul nr. 472D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, iar în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că aceasta a mai fost analizată de Curtea Constituţională, în acest sens fiind Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Referitor la distincţia privind veniturile care se iau în calcul, dar care nu pot fi dovedite, reprezentantul Ministerului Public arată că aceasta este făcută prin art. 13 alin. (2) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, care priveşte metodologia de calcul pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, text de lege care, însă, nu formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 28 martie 2011, 4 aprilie 2011 şi 26 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 11.010/86/2010, nr. 11.008/86/2010, nr. 11.007/86/2010, nr. 10.855/86/2010, nr. 10.897/86/2010, nr. 10.896/86/2010, nr. 10.913/86/2010, nr. 10.900/86/2010, nr. 10.914/86/2010, nr. 10.909/86/2010 şi nr. 11.073/86/2010, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Coca Grosu, Gabriela Rotariu, Doiniţa Curcă, Aurora Ţăran, Didina Sfichi, Viola Văcuş, Aneta Jaucă, Viorica Funduianu, Otilia Mihai, Ileana Costea şi Ileana I. Holeiciuc în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că înlăturarea pensiei de serviciu de care se bucura personalul auxiliar din justiţie este contrară dispoziţiilor constituţionale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate privată, precum şi celor referitoare la dreptul la pensie.În acest sens, arată că pensia reprezintă un „bun“ în sensul stabilit prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, bucurându-se de protecţia art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi un drept câştigat, întrucât a fost legal stabilit prin decizia de pensionare şi nu a fost supus niciunei condiţionări de ordin financiar. Astfel, se aduce atingere principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, dar şi dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece instituie norme mai favorabile sub aspectul condiţiilor de recalculare a pensiei pentru militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor în raport cu celelalte categorii de persoane ale căror pensii sunt supuse recalculării.Afectarea cuantumului pensiilor deja stabilite este contrară şi celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 şi Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, fiind afectate drepturi dobândite prin hotărâri judecătoreşti, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în plus, arată că Legea nr. 19/2000 prevede dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul pensiei mai favorabil în cazul recalculării pensiei, drept confirmat de altfel şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, cu prilejul recalculării pensiilor speciale, nu s-a ţinut cont de acest principiu. În sfârşit, se susţine că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu au fost abrogate expres reglementările anterioare referitoare la pensiile speciale, nu au fost respectate normele privind fundamentarea actului normativ şi nu a fost avut în vedere impactul socio-economic.Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 710D/2011-713D/2011 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, se mai arată că, în momentul de faţă, este aplicabilă numai Legea nr. 263/2010 în privinţa sistemului de pensii publice, aspect subliniat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Pe fond, invocă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010. Guvernul nu a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 472D/2011-478D/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, Curtea având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi faptul că autorii au calitatea de personal auxiliar al instanţelor judecătoreşti, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 119/2010, care au următorul cuprins:– Art. 1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:[...] c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;“;– Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“;– Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“;– Art. 4: „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:[...] b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h). (2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.“;– Art. 7: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii.“Se susţine că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind dreptul la pensie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 135 referitor la economie şi art. 136 privind proprietatea. De asemenea, invocă încălcarea art. 11 şi 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1, art. 14 şi 15 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării şi derogarea în caz de urgenţă, art. 1 din Primul Protocol la Convenţia amintită, referitor la dreptul de proprietate, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, cu privire la interzicerea discriminării, precum şi dispoziţiile art. 23 din Carta Socială Europeană revizuită privitor la dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială. Este menţionată şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei ş.a. Totodată, este invocată încălcarea art. 148 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile Directivei 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate socială, ale Directivei 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 prin raportare la critici de constituţionalitate similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, aceasta nu poate fi reţinută pentru aceleaşi raţiuni circumscrise noţiunii de „drept câştigat“ în ceea ce priveşte pensiile speciale. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, ţinând cont de particularităţile activităţii desfăşurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare. Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat că aceştia au beneficiat şi continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalităţii, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Mai mult, pentru raţiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bărbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, după 2015, în privinţa femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţă, rezultă că, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal. În ceea ce priveşte argumentele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva existenţei unei neconcordanţe între dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat şi cu privire la aceste critici de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arătat că legiuitorul a menţinut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege“. Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi. De asemenea, Curtea apreciază că sunt lipsite de temeinicie şi susţinerile referitoare la inexistenţa unei fundamentări a Legii nr. 119/2010, elaborarea actului normativ fiind însoţită de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socio-economic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislaţiei în vigoare şi consultările efectuate în vederea elaborării legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză. În fine, Curtea constată că dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic dispoziţiile constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modul de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 119/2000 şi modalitatea concretă de calcul a noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizând Legea nr. 263/2010. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Coca Grosu, Gabriela Rotariu, Doiniţa Curcă, Aurora Ţăran, Didina Sfichi, Viola Văcuş, Aneta Jaucă, Viorica Funduianu, Otilia Mihai, Ileana Costea şi Ileana I. Holeiciuc în dosarele nr. 11.010/86/2010, nr. 11.008/86/2010, nr. 11.007/86/2010, nr. 10.855/86/2010, nr. 10.897/86/2010, nr. 10.896/86/2010, nr. 10.913/86/2010, nr. 10.900/86/2010, nr. 10.914/86/2010, nr. 10.909/86/2010 şi nr. 11.073/86/2010 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin