DECIZIE Nr.
587 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 886 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru
Rădulescu în Dosarul nr. 982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 982/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie
ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea cererii de recuzare a executorului judecătoresc.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000, limitând posibilitatea de a cere şi de a obţine recuzarea
executorului judecătoresc numai la cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3,
4, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, îngrădeşte liberul acces la
justiţie şi restrânge exerciţiul unui drept, lăsând doar creditorului
posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că textul de lege criticat este constituţional.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In
argumentarea acestui punct de vedere invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr! 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10
noiembrie 2000, care au următorul cuprins: „Executorii judecătoreşti pot fi
recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27
pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie,
referitoare la dreptul oricărei persoane de acces liber la justiţie, ce nu
poate fi îngrădit de nicio lege, respectiv la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 53 din
Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia, a
stabilit că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, la care trimite
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, reglementează în mod limitativ
cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în
care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Totodată,
dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă
de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau
criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această
cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de
rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice,
situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3).
De asemenea, Curtea, cu acelaşi prilej, a stabilit că
enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi
recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură
civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activităţii
judecătorilor.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea constată că executorul judecătoresc
îndeplineşte o funcţie de interes public, ceea ce impune ca, în vederea
realizării atribuţiilor sale, cazurile în care poate fi recuzat să fie
prevăzute de lege. Dacă s-ar
permite recuzarea executorului judecătoresc pentru orice motiv, astfel cum
tinde să sugereze autorul excepţiei, s-ar da posibilitatea debitorului să
tergiverseze la nesfârşit executarea şi, în realitate, să aleagă executorul
judecătoresc.
*) Punctul 6 al art. 27 din Codul de procedură civilă a
fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.
Curtea reţine că dreptul de a cere recuzarea
executorului judecătoresc nu este un drept fundamental, ci un mijloc şi o
garanţie procedurală, astfel că prevederile art. 53 din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu în Dosarul nr.
982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean