Decizia Nr.586 din 25.09.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea MBL Computers - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.914/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.883D/2017.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 septembrie 2018, în prezenţa avocatului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Bogdan Toma, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială la dosar, în lipsa celeilalte părţi, care a fost legal citată, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 septembrie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.914/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Societatea MBL Computers - S.R.L. din Bucureşti, reclamantă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată, mai întâi, raţiunile pentru care apreciază că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 56 din Constituţie. Astfel, prevederile art. 23 lit. i) din Codul fiscal instituie o excepţie de neimpozitare avantajoasă pentru deţinătorii de participaţii de peste 10% şi, respectiv, dezavantajoasă pentru deţinătorii de participaţii sub 10%, fără a exista o justificare rezonabilă pentru această opţiune a legiuitorului de impozitare diferenţiată. Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a instituit obligaţia legiuitorului de a proceda la instituirea unor reglementări conforme cu principiile fiscalităţii, enumerate la art. 3 din Codul fiscal, dar şi cu principiile legii fundamentale. Or, cu referire la dispoziţiile criticate, autoarea apreciază că, dimpotrivă, prin stabilirea pragului de 10% din capitalul social al persoanei juridice la care contribuabilul are titlurile de participare, legiuitorul ignoră principiile şi dispoziţiile obligatorii ale Curţii Constituţionale, instituind o excepţie de neimpozitare dezavantajoasă pentru deţinătorii de participaţii sub 10%.5. În continuare, autoarea arată că dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 139 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectarea legii impune şi o anumită calitate a acesteia, existenţa unor contradicţii în cadrul actului normativ nerespectând cerinţele de calitate pentru ca o normă să fie considerată lege.6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, este de necontestat dreptul statului de a reglementa modul de percepere a sarcinilor fiscale. Este adevărat că este necesar ca această reglementare să respecte principiile egalităţii de drepturi, însă, prin simpla condiţionare a scutirii de la impozitare de deţinerea unei cote de participare de peste 10% nu se poate considera că este încălcat acest principiu, statul având dreptul să condiţioneze scutirea de împrejurări justificate obiectiv.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins: „La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile: (...) i) veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;".11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 139 alin. (1) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii, coroborate cu art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal vizează una dintre cele 15 categorii de venituri care, la calculul rezultatului fiscal, sunt neimpozabile. Categoria de contribuabili cărora legiuitorul a înţeles să le acorde, în anumite condiţii, această facilitate este formată din persoanele care realizează venituri din evaluarea/reevaluarea/ vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri.13. Este evident că legiuitorul, în interiorul categoriei de contribuabili care realizează venituri din evaluarea/reevaluarea/ vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, distinge între două categorii de contribuabili.14. Astfel, legiuitorul distinge între contribuabilii care, la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv, deţin, pe o perioadă neîntreruptă de un an, o parte din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare şi cei care, la aceeaşi dată, nu deţin, pe o perioadă neîntreruptă de un an, o parte din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. În al doilea rând, legiuitorul distinge între contribuabilii care deţin minimum 10% din capitalul social şi cei care nu deţin minimum 10% din capitalul social. Întrucât, în motivarea excepţiei, autoarea critică exclusiv aceste criterii, Curtea nu se va pronunţa cu privire şi la primul criteriu amintit.15. Curtea reţine că legiuitorul, pe baza criteriilor anterior menţionate, a stabilit un regim juridic diferenţiat celor două categorii de contribuabili. Astfel, doar veniturile contribuabililor care, la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv, deţin, pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare nu vor fi impozabile.16. Evaluarea acţiunii statului de a stabili acest tratament diferenţiat, precum şi scopul urmărit în instituirea acestuia, trebuie raportate la dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective (paragraful 22 al Deciziei nr. 341 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 27 octombrie 2016). La rândul său, acest drept exclusiv al legiuitorului trebuie privit din perspectiva competenţei sale exclusive de a stabili taxele şi impozitele, precum şi de a configura regimul juridic al acestora întemeiate pe dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie (paragraful 15 al Deciziei Curţii nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014). Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că statul, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (paragraful 16 al deciziei antereferite).17. Este, deci, mai presus, de îndoială, că, în ceea ce priveşte materia fiscală, statul are nu doar o marjă de apreciere, ci o marjă, caracterizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, drept largă. Având în vedere, în plus, şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia legiuitorul are dreptul exclusiv de a acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite, Curtea constată că, în adoptarea dispoziţiilor criticate, legiuitorul s-a menţinut în limitele exercitării acestuia.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea MBL Computers - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.914/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 23 lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cosmin-Marian Văduva