DECIZIE Nr.
586 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A.
Şova & Asociaţii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 23.530/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A. Şova & Asociaţii
într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul
excepţiei împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă o cerere de anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că inexistenta unei căi de
atac împotriva hotărârii din
cererea de anulare, prin care să se poată critica aspectele de fond care au
fost dezlegate pentru prima dată în acest stadiu procesual, este de natură a
încălca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 49
(devenit, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 53) şi art. 128
(devenit art. 129). Se apreciază că, pentru a respecta dreptul părţilor la un
proces echitabil, este necesar ca legea să asigure posibilitatea unei instanţe
superioare să exercite un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei
hotărârii pronunţate de instanţa care a judecat cererea în anulare.
Totodată, autorul excepţiei
apreciază că legiuitorul, în niciun caz, nu poate stabili reguli speciale de
procedură care să nu permită o examinare profundă a pretenţiilor şi prin care
se favorizează situaţia creditorilor fără a justifica această restrângere a
drepturilor debitorilor acţionaţi în judecată pe această cale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodată, se invocă în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observă că,
prin dispoziţiile art. I pct.
12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, prevederile
art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au fost modificate, astfel
încât, în prezent, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
„(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privind folosirea căilor de
atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în
raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.
Prin Decizia nr. 269 din 16
martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Curtea
a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că
specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii
diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o
cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a
acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină
concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de
atac se exercită „în condiţiile legii".
Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor
art. 21 alin. (1) -(3) din Constituţie, Curtea constată că nici această critică
nu este întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa,
spre exemplu, Decizia nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8
decembrie 2005, dreptul la un proces echitabil în materia analizată nu presupune existenţa unui dublu grad de jurisdicţie,
această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2
din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate
textul art. 13 din convenţie privind dreptul la un recurs efectiv. Astfel,
Curtea constată că textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii
efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui
drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva
Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu impune un
anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de
atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din
5 august 2003).
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In consecinţă, Curtea, având în vedere că textul legal
criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, constată
că art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident
în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A. Şova & Asociaţii
în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean