Decizia Nr.584 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 924 din 18 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oana Marilena Niculescu în Dosarul nr. 3.912/2/2012^* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 280D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse de partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 269/2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia civilă din 21 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.912/2/2012^*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oana Marilena Niculescu cu ocazia soluţionării unei cereri întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că aplicarea legii noi direct în recurs nu asigură respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, părţile fiind private de o judecată în fond având ca temei de drept Legea nr. 165/2013. Aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 determină aplicarea art. 35 din aceeaşi lege, articol care stabileşte căile de atac în justiţie, competenţa materială, teritorială şi funcţională a instanţei judecătoreşti. Or, toate aceste elemente au fost dobândite în baza art. 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Deoarece reclamanta nu are posibilitatea de a i se recunoaşte pe cale judecătorească cuantumul despăgubirilor ce i se vor acorda şi nici nu se poate adresa cu o cerere de acest fel direct în recurs, se încalcă prevederile constituţionale ale art. 16. Totodată, dispoziţiile de lege criticate condiţionează accesul liber la justiţie de respectarea termenelor prevăzute de art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013, deşi accesul la justiţie al reclamantei s-a născut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reluând cele susţinute de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Menţionează faptul că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.11. Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, din modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate se reţine că autoarea excepţiei este nemulţumită de aplicarea în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013. În aceste condiţii, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 35: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“12. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Sentinţa civilă nr. 5.247 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta Oana Marilena Niculescu în contradictoriu cu pârâtul statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, care face obiectul Dosarului nr. 3.912/2/2012^* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013. 14. În continuare, Curtea reţine că prin Decizia civilă nr. 1.296, pronunţată în data de 21 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate sus-menţionată. Totodată, prin aceeaşi decizie civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenta reclamantă Oana Marilena Niculescu, a modificat în tot sentinţa civilă recurată, obligând-o pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013. 15. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 stabilesc procedura de acordare a măsurilor compensatorii, constând în: transmiterea deciziilor de propunere de acordare de măsuri compensatorii de către entităţile învestite de lege către Secretariatul Comisiei Naţionale de Compensare a Imobilelor, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect; verificarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naţionale de Compensare a Imobilelor; validarea sau invalidarea deciziei entităţii învestite de lege; evaluarea imobilelor prin aplicarea grilei notariale; emiterea deciziei de compensare, în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege. În continuare, instanţa judecătorească a reţinut că această procedură se aplică total sau parţial cererilor aflate pe rolul instanţelor de judecată, în funcţie de stadiul în care se află procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005. A apreciat instanţa că la această concluzie se ajunge prin aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile. Dacă s-ar considera că reclamanţii din aceste cauze trebuie să reia de la început întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 165/2013, ar însemna că procedura derulată în parte sub imperiul Legii nr. 247/2005 să nu mai producă niciun efect, ceea ce ar însemna ca Legea nr. 165/2013 să retroactiveze, ceea ce ar fi neconstituţional. În consecinţă, faţă de aceste considerente, astfel cum s-a arătat, instanţa a admis recursul formulat de recurenta reclamantă şi a obligat-o pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013. 16. Având în vedere cele reţinute în decizia civilă menţionată anterior, Curtea reţine că nici instanţa de judecată şi nici pârâta nu au ridicat problema aplicării în cauză a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 165/2013. De asemenea, din decizia pronunţată de instanţă nu rezultă că aceasta a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor criticate ca fiind neconstituţionale, ci, din contră, în cuprinsul deciziei instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, ceea ce a determinat admiterea recursului şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013. 17. În aceste condiţii, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Oana Marilena Niculescu în Dosarul nr. 3.912/2/2012^* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu