DECIZIE   Nr. 583 din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 550 din 21 iulie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Maria Bratu                            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Octavian Ştefan în Dosarul nr. 1.887/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstituţionalitate vizează completarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 22 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.887/3/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Octavian Ştefan.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că „redactarea textului de lege criticat este defectuoasă" deoarece are în vedere numai asociaţii persoanelor juridice cu scop lucrativ, fără a ţine seama de asociaţii unei fundaţii care, de asemenea, este persoană juridică, ceea ce contravine atât art. 16 alin. (1) şi (2), cât şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. Se mai susţine că prevederile de lege criticate contravin şi art. 21 din Legea fundamentală, întrucât înlătură de la accesul liber la justiţie pe fondatorii persoanelor juridice fără scop lucrativ, care aveau în proprietate imobile preluate abuziv de către stat, şi aceasta pentru că practica judiciară este unanimă în a considera ca inadmisibilă acţiunea în revendicare a unor astfel de imobile, fundamentată pe dispoziţiile de drept comun.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. De altfel, arată aceasta, criticile de neconstituţionalitate vizează modificarea sau completarea textului de lege, atribut care este de competenţa legiuitorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu­ţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Pe de altă parte, se arată că prin această lege s-a dorit adoptarea unor măsuri care să asigure o reparaţie integrală a abuzurilor comise de regimul comunist şi, ori de câte ori din motive obiective restituirea în natură nu este posibilă, să se acorde despăgubiri juste şi echitabile. Mai arată că autorul excepţiei solicită de fapt modificarea legii, or, Curtea nu are o astfel de atribuţie, aceasta revenind exclusiv legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textul criticat are următoarea redactare: „Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

[...];

b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;"

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată.

Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea vizează de fapt modificarea legii, or, examinarea excepţiei cu un atare obiect excedează competenţei sale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

In acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia aceasta nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea cu noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a modifica sau de a abroga o normă juridică. Aceasta ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că: „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării."

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Octavian Ştefan în Dosarul nr. 1.887/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu