DECIZIE Nr.
580 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si art. 278 1 alin. 4, 6 si 7 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina
Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiţă Tutu, Mirela Avădanii, Constantin
Tănase şi Octavia Maria Căpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei,
avocatul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
şi art. 2781 alin.
4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în faţa
instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 26 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
22.345/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi
art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ioana
Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiţă
Tutu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase şi Octavia Măria Căpâlneanu cu
prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva ordonanţei procurorului de
neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că prevederile art. 16 şi art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de
procedură penală contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2),
art. 21 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, s-a
susţinut că textele de lege criticate nu permit celui care a formulat plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată:
- să administreze proba cu martori, soluţionarea
plângerii urmând a se face pe baza actelor dosarului şi a eventualelor
înscrisuri noi prezentate;
- să îşi valorifice dreptul de a solicita despăgubiri
civile, precum şi dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a părţii
responsabile civilmente, câtă vreme, în astfel de cazuri, nu se citează,
potrivit art. 2781
alin. 4 din Codul de procedură penală, decât persoana faţă de care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea
urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea, încălcându-se
astfel dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi
principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrate de normele
constituţionale şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
- Art. 16: „Introducerea în
procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere
sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de
judecată până la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabilă civilmente poate interveni în
procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă,
luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.
Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte
acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau
inculpat."
- Art. 2781 alin. 4,
6 şi 7: „Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi
persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane,
legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că
este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru
prezentarea acesteia. [...]
La termenul fixat pentru judecarea plângerii,
judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de
care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea
urmăririi penale şi apoi procurorului. [...]
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la
judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, realizată prin dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura
juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei
penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al
rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalităţii
acesteia.
Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării
plângerii, instanţa să verifice pe baza lucrărilor şi a materialului existente
în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea
ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această
soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală nu încalcă prevederile constituţionale şi dispoziţiile internaţionale
invocate în motivarea excepţiei, legiuitorul reglementând instituţia plângerii
în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de
netrimitere în judecată ca un răspuns la necesitatea garantării unei exercitări
neîngrădite a dreptului de acces liber la justiţie al oricărei persoane, pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 4 şi alin. 6 din Codul de
procedură penală (care prevăd persoanele care se citează la soluţionarea
plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată) ori ale art. 16 din acelaşi Cod (privind introducerea în procesul
penal a persoanei responsabile civilmente) nu încalcă prevederile
constituţionale invocate, ele reprezentând o garanţie a realizării dreptului de
acces liber la justiţie.
Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul
judecării plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de
netrimitere în judecată, precum şi a unor reguli privitoare la persoanele care
se citează în astfel de cauze, respectiv persoana faţă de care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea
urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea, ori regula conform
căreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi, este realizată de
legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli
speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale,
principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a
celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi modalităţile
instituite de lege.
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional,
prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în
prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 54
din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele
acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţa de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al
art. 147 alin. (4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 şi art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin
Mihăiţă Tutu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase şi Octavia Maria Căpâlneanu în
Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu