DECIZIE Nr.
575 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 4 iulie 2008
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „C&R Expert Legal
Adviser" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.321/30/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul n
r. 427D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Societatea Comercială „Coreassim" - S.R.L. din Timişoara în
Dosarul nr. 8.325/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 427D/2008 la Dosarul nr. 356D/2007, având în vedere faptul că
sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 427D/2008 la Dosarul nr.
356D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15
februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.321/30/2007, şi prin Incheierea din
19 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.325/30/2007, Tribunalul Timiş
- Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329
alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Societatea Comercială „C&R Expert Legal Adviser" -
S.R.L. şi de Societatea Comercială „Coreassim" - S.R.L., ambele din
Timişoara, în cadrul unor cauze comerciale având ca obiect soluţionarea unor
cereri de dizolvare a societăţilor comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât atribuie Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa
de a interpreta legile, competenţă care, potrivit normelor constituţionale, aparţine puterii legiuitoare.
Astfel, instituirea caracterului obligatoriu, pentru instanţele judecătoreşti,
al soluţiilor date prin deciziile pronunţate în recursul în interesul legii
excedează competenţei constituţionale a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât deciziile
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în cadrul recursului în
interesul legii nu aduc modificări textului legal în discuţie, ci dau valoare
uneia dintre interpretările ce pot fi date unei dispoziţii legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din
Constituţie, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au
efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia
părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este
obligatorie pentru instanţe."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea
justiţiei şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor
art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă prin numeroase decizii,
constatând că acestea sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.014/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Curtea a reţinut că scopul
reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi
aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul ţării. Pentru realizarea acestui scop, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se pronunţă asupra chestiunilor de drept care au fost diferit
soluţionate de instanţele judecătoreşti. Potrivit aceluiaşi text, dezlegarea
dată de instanţa supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru
instanţe.
Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor
juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că
deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizează domeniul
legiferării. De altfel, şi în cazul exercitării căilor de atac, „dezlegările în
drept" sunt obligatorii în situaţia rejudecării fondului. Astfel, potrivit
art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri în recurs
se poate cere şi în cazul în care aceasta a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greşită a legii. Infăptuirea justiţiei determină ca, în asemenea
cazuri, potrivit art. 315 alin. 1 din acelaşi cod, în caz de casare, hotărârile
instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra
necesităţii administrării unor probe să fie obligatorii pentru judecătorii
fondului. Această prevedere nu numai că nu aduce atingere principiului
constituţional al înfăptuirii justiţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la
realizarea sa.
Prin textul de lege criticat, legiuitorul, având în
vedere poziţia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor
judecătoreşti, precum şi rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură
civilă, a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul
aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a unui text de lege, fără
ca astfel instanţa supremă să se substituie Parlamentului, unica autoritate
legiuitoare a ţării, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea a reţinut, pe de altă parte, că interpretarea
legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în
vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului
unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti
interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care
au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de
aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale -
se arată într-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod
inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]". Complexitatea unor cauze poate conduce,
uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanţelor de judecată.
Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situaţii de
fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor
instanţelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituţia recursului în
interesul legii. Decizia de interpretare pronunţată în asemenea cazuri nu este
extra lege şi, cu atât mai mult, nu poate fi contra
legem.
In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la
încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că nici
această critică nu poate fi primită, întrucât Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie are, printre altele, competenţa, conferită de art. 329 din Codul de
procedură civilă şi de art. 18 alin. (2) din Legea privind organizarea
judiciară nr. 304/2004, de a asigura aplicarea corectă şi unitară a legilor de
către toate instanţele.
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate
asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale
persoanei, prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta
internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite
cu privire la drepturile copilului şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor
ţării.
De asemenea, organizarea judiciară are ca obiectiv de
bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.
21 alin. (3) din Constituţia României, şi judecarea proceselor de către
instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe
extranee, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1)
şi (3) potrivit cărora „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. [...]
Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", astfel încât
susţinerile referitoare la încălcarea textelor constituţionale menţionate
anterior nu pot fi reţinute.
Curtea a mai reţinut că instituţia recursului în
interesul legii conferă judecătorilor instanţei supreme dreptul de a da o
anumită interpretare, unificând astfel diferenţele de interpretare şi de
aplicare a aceluiaşi text de lege de către instanţele inferioare. Asemenea
soluţii interpretative, constante şi unitare, care nu privesc anumite părţi şi
nici nu au efect asupra soluţiilor anterior pronunţate, ce au intrat în puterea
lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca precedente judiciare.
De altfel, potrivit art. 329 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deciziile pronunţate de Secţiile
Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a soluţionării
recursurilor în interesul legii, se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „C&R Expert Legal Adviser" - S.R.L. şi de
Societatea Comercială „Coreassim" - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr.
8.321/30/2007 şi nr. 8.325/30/2007, ambele ale Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean