DECIZIE Nr.
574 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind
înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 426 din 25 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie
ridicată de Viorica Manea în Dosarul nr. 439/189/2009 al Judecătoriei Bârlad.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin
Decizia nr. 1.068/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 439/189/2009, Judecătoria Bârlad a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42
din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost ridicată de Viorica Manea cu
prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
încalcă dreptul de proprietate. In acest sens, arată că exercitarea atributelor
dreptului de proprietate comună pe cote-părţi asupra bunurilor care formează
obiectul coproprietăţii forţate şi perpetue se realizează de către fiecare
coproprietar, iar încetarea coproprietăţii forţate se face, în mod excepţional,
fie prin consimţământ, fie prin hotărâre judecătorească. In aceste condiţii,
obţinerea avizului comitetului executiv al asociaţiei de proprietari, care este
format din membrii proprietari ai unor apartamente din mai multe blocuri
înscrise în asociaţia de locatari în cauză, dar care nu sunt toţi şi
proprietari asupra părţilor comune cu privire la care se solicită avizul, peste
consimţământul coproprietarilor sau dispoziţia instanţei de judecată, aduce
atingere dreptului de proprietate.
Judecătoria Bârlad consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin deciziile nr.
1.068/2007 şi nr. 909/2008, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere
solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, dispoziţii potrivit
cărora „Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă
destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform
proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul
comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se
învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării".
Autorul excepţiei critică acest text de lege în raport
cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la
garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în cauză se pune problema limitelor stabilite prin lege cu privire
la exercitarea dreptului de proprietate asupra locuinţelor şi spaţiilor cu altă
destinaţie decât aceea de locuinţă în blocurile de locuinţe cu mai multe
locuinţe în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari (art.
2 din Legea nr. 230/2007). Se are în vedere situaţia bunurilor aflate în
coproprietate forţată şi perpetuă (condominium pro indiviso).
In legătură cu aceasta, Curtea observă că textul
criticat al Legii nr. 230/2007 stabileşte condiţiile în care poate fi schimbată
destinaţia locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de
locuinţă, prevăzându-se obligaţia obţinerii avizului comitetului executiv şi
acceptului proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan
orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, rolul
asociaţiei de proprietari este acela de a administra şi gestiona proprietatea
comună, care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii.
Comitetul executiv, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din aceeaşi lege,
reprezintă asociaţia de proprietari în administrarea şi exploatarea clădirii.
De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44
alin. (1) din Constituţie, care reglementează garantarea dreptului de
proprietate privată, prevăd, în acelaşi timp, că atât limitele, cât şi
conţinutul acestui drept „sunt stabilite de lege".
Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege
dreptului de proprietate, în speţă asupra părţilor destinate folosirii în comun
de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe, se justifică
constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare,
folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor
proprietarilor de locuinţe din acel imobil.
De altfel, în acest sens s-a mai pronunţat Curtea şi
prin Decizia nr. 1.068 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei
referitoare la dreptul pe care îl au anumite persoane care nu sunt proprietare
asupra părţilor comune indivize cu privire la care se solicită avizul, Curtea
reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, „în
clădirile de locuinţe cu mai multe tronsoane sau scări se pot constitui
asociaţii de proprietari pe fiecare tronson ori scară în parte numai în
condiţiile în care nu există o proprietate comună aferentă tronsoanelor sau
scărilor care nu poate fi delimitată". Prin urmare, temeiul
constituirii unor asociaţii pe mai multe tronsoane sau scări este existenţa
proprietăţii comune, astfel că nu se poate susţine inexistenţa interesului sau
dreptului tuturor membrilor asociaţiilor de proprietari de a decide asupra
acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Viorica Manea
în Dosarul nr. 439/189/2009 al Judecătoriei Bârlad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea