DECIZIE
Nr. 572 din 3
noiembrie 2005
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1144 din 19 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu -
judecator
Aspazia Cojocaru -
judecator
Constantin Doldur -
judecator
Acsinte Gaspar -
judecator
Kozsokár Gábor -
judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu -
judecator
Ion Tiuca - procuror
Cristina Catalina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se afla
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Radu Ciornei în Dosarul nr.
1.547/2005 al Tribunalului Iasi.
La apelul nominal se
constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal
îndeplinita.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Încheierea din 20
aprilie 2005, pronuntata în Dosarul nr. 1.547/2005, Tribunalul Iasi a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 2821 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Radu Ciornei
într-o cauza având ca obiect recursul împotriva unei sentinte civile prin care
s-a solutionat o actiune în revendicare.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 2821 din
Codul de procedura civila contravin dispozitiilor art. 16, 21 si 129 din
Constitutie. În acest sens arata ca textul de lege criticat ofera instantelor
judecatoresti posibilitatea de "a priva persoana care apeleaza la justitie
de calea de atac a apelului", încalcându-se astfel principiile egalitatii
în drepturi, accesului liber la justitie si folosirii cailor de atac.
Diferentierea care se
face între cauze având acelasi obiect, privarea unei persoane care are un
litigiu al carui obiect este evaluat pâna la un miliard de lei inclusiv de a
beneficia de aceleasi cai de atac ca si o persoana care are un litigiu al carui
obiect depaseste un miliard de lei, constituie o grava încalcare a drepturilor
consfintite prin Legea fundamentala. Totodata, arata ca în apel, rejudecându-se
fondul, se pot administra probe, pe când în recurs, care este o cale
extraordinara de atac, acestea nu pot fi administrate.
Tribunalul Iasi apreciaza
ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. Astfel, dispozitiile
art. 2821 din Codul de procedura civila se aplica fara diferentiere tuturor
persoanelor aflate în ipoteza prevazuta de acesta, asa încât nu se aduce
atingere principiului egalitatii în drepturi prevazut de art. 16 din
Constitutie.
Pe de alta parte, în ceea
ce priveste critica potrivit careia autorul este lipsit de accesul la un grad
de jurisdictie, încalcându-se astfel art. 129 din Constitutie, Tribunalul
apreciaza ca Legea fundamentala nu consacra numarul gradelor de jurisdictie ale
unui proces, iar din coroborarea art. 129 cu art. 126 alin. (2) din Constitutie
rezulta ca stabilirea cailor de atac este de competenta exclusiva a
legiuitorului.
Asa fiind, textul de lege
criticat contribuie la urgentarea solutionarii cauzei, constituind o garantie a
aplicarii principiului dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata. În acest sens, arata ca
procedura de judecata în ansamblul sau, inclusiv regimul cailor de atac, se
întemeiaza pe dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), care prevad
în mod expres ca reglementarea competentei si a procedurii de judecata se face
"numai prin lege", precum si pe cele ale art. 129 din Constitutie
care consacra dreptul la folosirea cailor de atac împotriva hotarârilor
judecatoresti, însa numai "în conditiile legii".
Asa fiind, arata ca
textul criticat nu reprezinta o încalcare a prevederilor constitutionale
referitoare la realizarea drepturilor în justitie, ci, dimpotriva, reprezinta o
expresie a aplicarii acestora. De asemenea, apreciaza ca dispozitiile
procedurale deduse controlului de constitutionalitate nu creeaza discriminari
între cetateni, fiind conforme cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie,
precum si cu cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale.
Astfel, regimul juridic
diferit instituit de legiuitor este determinat de deosebirea de situatii care
impune solutii legislative diferite, în vederea asigurarii celeritatii
solutionarii cauzelor aflate pe rolul instantelor. Ca atare, în masura în care
reglementarea criticata se aplica tuturor celor aflati în situatia prevazuta în
ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare,
critica este neîntemeiata. În final, în sustinerea punctului sau de vedere,
Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, în deplin acord cu aceea
a Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Decizia nr.226 din 18 mai
2004.
Avocatul Poporului
apreciaza ca dispozitiile art. 2821 din Codul de procedura civila sunt
constitutionale. În acest sens arata ca textul de lege criticat nu contravine
art. 16 din Constitutie, întrucât reglementarea dedusa controlului se aplica
tuturor celor aflati în situatia prevazuta în ipoteza normei legale, fara nici
o discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, considera ca instituirea
unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine
prevederilor constitutionale ale art. 21 atât timp cât, potrivit art. 2821 din
Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea
de a formula o cale de atac împotriva hotarârii judecatoresti considerate
defavorabila.
Legiuitorul poate
institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamna accesul, în
toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
În acest sens, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.226 din 18 mai 2004.
Cât priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor textului de lege criticat fata de
prevederile art. 129 din Constitutie, apreciaza ca exercitarea cailor de atac
are loc în conditiile legii, de unde rezulta libertatea legiuitorului de a
institui si de a reveni asupra reglementarii unor cai de atac, desigur cu
respectarea celorlalte norme si principii ale Legii fundamentale.
Presedintii celor doua
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a
fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d)
din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl
constituie dispozitiile art. 2821 din Codul de procedura civila. În realitate,
critica de neconstitutionalitate priveste doar dispozitiile alin. 1 al acestui
articol, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, publicata în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.470 din 26 mai 2004, dispozitii
care aveau urmatorul continut:
- Art. 2821 alin. 1:
"Nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta
în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întretinere, litigii
al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, atât în
materie civila, cât si în materie comerciala, actiunile posesorii, cele
referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila, luarea masurilor
asiguratorii, precum si în alte cazuri prevazute de lege".
Ulterior datei la care
Curtea Constitutionala a fost sesizata, textul de lege criticat a fost
modificat prin dispozitiile art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.609 din 14 iulie 2005, pastrându-se însa substanta
reglementarii legale supuse controlului.
În prezent, textul de
lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 2821 alin. 1:
"Nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta
în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întretinere, litigii
al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, atât în
materie civila, cât si în materie comerciala, actiunile posesorii, precum si
cele referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila, luarea
masurilor asiguratorii si în alte cazuri prevazute de lege".
Autorul exceptiei sustine
ca dispozitiile legale criticate încalca dispozitiile art. 16, 21 si 129 din
Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 16: "(1)
Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii
si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai
presus de lege.
(3) Functiile si
demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii,
de persoanele care au cetatenia româna si domiciliul în tara. Statul român
garanteaza egalitatea de sanse între femei si barbati pentru ocuparea acestor
functii si demnitati.
(4) În conditiile
aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care îndeplinesc
cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritatile
administratiei publice locale".;
- Art. 21: "(1)
Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor
si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate
îngradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la
un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile
speciale administrative sunt facultative si gratuite".;
- Art. 129:
"Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii." Examinând
exceptia, Curtea Constitutionala constata ca prevederile de lege ce fac
obiectul controlului de constitutionalitate au mai fost criticate, în esenta,
sub aceleasi aspecte si prin raportare la aceleasi principii din Constitutie.
Astfel, prin Decizia
nr.226 din 18 mai 2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.507 din 7 iunie 2004, Curtea a retinut ca "textul legal criticat nu
contine nici o dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit [...] fiind
determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite
în vederea asigurarii celeritatii solutionarii cauzelor aflate pe rolul
instantelor. Asa fiind, cu privire la încalcarea art. 16 alin. (1) din
Constitutie", Curtea a constatat ca, "în masura în care reglementarea
dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati în situatia prevazuta în
ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare,
critica cu un atare obiect nu este întemeiata".
În ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate referitoare la încalcarea art. 21 din
Constitutie, cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca "semnificatia art. 21
alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi
îngradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul
drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însa legiuitorul poate
institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamna accesul, în
toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de
atac". În consecinta, "instituirea unor reguli speciale privind
exercitarea cailor de atac nu contravine [...] prevederilor constitutionale
cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atâta timp cât, potrivit
celor prevazute de art. 2821 din Codul de procedura civila, partilor interesate
le este asigurata posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotarârii
judecatoresti considerate defavorabila".
De altfel, Curtea a
retinut ca prin "art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia
"Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege", si art. 129, care prevede ca, "împotriva
hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita
caile de atac, în conditiile legii", se atribuie exclusiv legiuitorului
prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecata, inclusiv a
conditiilor de exercitare a cailor de atac".
Întrucât nu au intervenit
elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în decizia mentionata îsi
mentin valabilitatea si în cauza de fata.
Pentru considerentele
expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iasi.
Definitiva si general
obligatorie.
Pronuntata în sedinta
publica din data de 3 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina
Catalina Turcu