DECIZIE Nr.
571 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 847 din 16 octombrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gabriela
Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu în Dosarul nr. 7.391/2005 al
Tribunalului Alba - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.391/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia
a fost ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii susţin că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, ce instituie un termen de 6 luni pentru trimiterea notificării în
vederea restituirii imobilelor ce intră sub incidenţa actului normativ
criticat, contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată, în acest sens, că forma
iniţială a Legii nr. 10/2001 nu includea, în sfera imobilelor preluate în mod
abuziv, pe acelea considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii
administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul
Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel
supuse confiscării, fără moştenitori sau fără stăpân. Această categorie de
imobile a fost introdusă ca urmare a modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente. Prin urmare, în opinia autorilor excepţiei, termenul de
6 luni pentru trimiterea notificării nu se mai poate aplica şi imobilelor
prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, referitor la
imobilele ce intră sub incidenţa Decretului nr. 111/1951, introdus prin Legea
nr. 247/2005.
Tribunalul Alba - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării
atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în
natură sau prin echivalent."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 privind principiul neretroactivităţii legii, în art. 16 - Egalitatea
în drepturi, în art. 21 - Accesul liber la justiţie, în art. 44 - Dreptul de
proprietate privată, şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate constă în
susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate, referitoare la
termenul de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării în vederea
restituirii imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nu mai pot fi aplicabile şi în
privinţa imobilelor considerate a fi fost abandonate şi preluate de stat în
baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti
pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951, categorie de imobile introdusă
în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, ca urmare a
modificării acestui act normativ prin Legea nr. 247/2005.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că acestea
nu sunt întemeiate.
Astfel, prevederile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nominalizează expres Decretul
nr. 111/1951 în sfera actelor normative abuzive, act normativ în temeiul căruia
imobilele considerate a fi abandonate treceau în proprietatea statului, în baza
unei hotărâri judecătoreşti sau a unei dispoziţii administrative. In forma
iniţială a legii, imobilele considerate a fi fost abandonate erau incluse în
sfera imobilelor preluate în mod abuziv, fără însă ca dispoziţiile art. 2 alin.
(1) lit. d) să indice actul normativ în temeiul căruia aceste imobile erau
trecute în proprietatea statului. Prin urmare, introducerea expresă a acestui
act normativ, respectiv Decretul nr. 111/1951, nu aduce niciun element de
noutate faţă de reglementarea anterioară, astfel încât textul de lege criticat
nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
De altfel, Curtea Constituţională are o bogată
jurisprudenţa referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. 22 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 faţă de dispoziţiile art. 21, 44 şi 53 din Legea
fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea a
statuat că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 din
Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale
pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 126 alin. (2), ce prevăd că procedura de judecată este
stabilită numai prin lege. S-a mai arătat, în decizia menţionată, că niciuna
dintre situaţiile limitativ prevăzute la alin. (1) al art. 53 din Constituţie,
în care poate interveni restrângerea exerciţiului unui drept, nu are incidenţă
în cauză, dat fiind că nu este vorba despre o restrângere a exerciţiului
dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor interesate, ci, în fapt, de
condiţionarea exercitării acestui drept de respectarea anumitor termene
procedurale. Curtea a statuat că prevederile legale criticate dau expresie
competenţei constituţionale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin.
(1) teza a doua, de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.
Argumentele ce au stat la baza respingerii ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate sunt valabile şi în prezenta
cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului
constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că prevederile art.
22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aplică în mod egal tuturor subiectelor de
drept aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără nicio discriminare pe
considerente arbitrare, astfel încât nici aceste susţineri ale autorilor excepţiei
nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu
în Dosarul nr. 7.391/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie