Decizia Nr.568 din 03.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 515/188/2010 al Judecătoriei Bicaz şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.027D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.412D/2010 şi nr. 4.558D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Vasile Şincariu în Dosarul nr. 1.970/237/2010 al Judecătoriei Gura Humorului şi din oficiu de către Tribunalul Mureş - Secţia penală în Dosarul nr. 3.503/289/2009 (în format vechi 3.555/2010) aflat pe rolul său.La apelul nominal se prezintă Alin Dominic Szanto, în calitate de parte în Dosarul nr. 4.558D/2010, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Partea prezentă nu este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.412D/2010 şi nr. 4.558D/2010 la Dosarul nr. 4.027D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care critică aspecte referitoare la calitatea sa de inculpat în cauza dedusă judecăţii în faţa instanţei de drept comun.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 1 noiembrie 2010 şi 8 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 515/188/2010, nr. 1.970/237/2010 şi nr. 3.503/289/2009 (în format vechi 3.555/2010), Judecătoria Bicaz, Judecătoria Gura Humorului şi Tribunalul Mureş - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Gheorghe Moldovan, Vasile Şincariu şi, din oficiu, de către Tribunalul Mureş - Secţia penală în cauze având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni silvice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la liberul acces la justiţie, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, deoarece sunt în contradicţie cu art. 18¹ din Codul penal, judecătorul nemaiputând aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al unei infracţiuni silvice.Judecătoria Bicaz opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece lipseşte judecătorul de dreptul de a stabili în concret dacă fapta comisă are un anumit grad de pericol social. Prin aceasta sunt afectate deopotrivă principiul separaţiei puterilor în stat şi înfăptuirea justiţiei.Judecătoria Gura Humorului opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la liberul acces la justiţie, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.309 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 9 noiembrie 2010, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Codul silvic, a statuat că posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracţiunilor silvice în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei are drept scop protejarea unui interes public.Totodată, cât priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 şi 21 din Constituţie, Curtea a constatat că nu poate fi primită, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare, fiind deopotrivă respectate toate regulile şi garanţiile procedurale referitoare la un proces echitabil.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de acestea, Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate nu afectează principiul separaţiei puterilor în stat şi dreptul judecătorului de a înfăptui actul de justiţie prin posibilitatea de a stabili în concret cu privire la pericolul social al infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 46/2008.O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la organizarea statului potrivit principiului separaţiei puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, poate stabili, în considerarea unor situaţii de interes public, ca anumite fapte antisociale să fie catalogate drept infracţiuni, autorii lor urmând a suporta consecinţele ce decurg din aceasta. O asemenea reglementare este justificată de scopul urmărit privitor la prezervarea fondului forestier şi nu în ultimul rând de preocuparea de a recunoaşte şi conferi oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.Prin instituirea cu titlu peremptoriu a existenţei pericolului social pentru infracţiunile prevăzute la art. 106-113 din Legea nr. 46/2008, indiferent de modul şi mijloacele de comitere, nu este afectat în niciun fel dreptul judecătorului de a stabili existenţa împrejurărilor consacrate de art. 18¹ din Codul penal, pentru că o astfel de cauză de impunitate nu are rang constituţional. Dimpotrivă, în limitele legii, instanţa de judecată nu este cu nimic împiedicată să stabilească dacă fapta există, dacă constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită cu vinovăţie de persoana cercetată.În plus, norma criticată are şi un pronunţat caracter preventiv de natură a intimida potenţialii autori ai faptelor incriminate în Legea nr. 46/2008.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de Gheorghe Moldovan în Dosarul nr. 515/188/2010 al Judecătoriei Bicaz, de Vasile Şincariu în Dosarul nr. 1.970/237/2010 al Judecătoriei Gura Humorului şi din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 3.503/289/2009 (nr. în format vechi 3.555/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru