DECIZIE Nr.
565 din 11 iulie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 683 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Enache Pleşcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 martie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.523/44/2004, Curtea de Apel Galaţi -'
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Enache Pleşcan cu ocazia soluţionării
unui recurs declarat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Vrancea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece soluţionarea cererii de recuzare fără citarea şi
audierea obligatorie a celui care solicită recuzarea încalcă „dreptul la
apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată dreaptă şi
dreptul privind interzicerea discriminării".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că legiuitorul este unica autoritate competentă să
reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată sunt
publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura
de soluţionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de
judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au
următorul conţinut: „Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de
recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în
instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se
abţine sau a cărei recuzare se cere."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 290 din 9 iunie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a statuat că
dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin
prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentală. Cu acel prilej, Curtea a
statuat că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), art.
127 şi ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să
reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu
sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Aşa
fiind, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă
din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanţă
cu prevederile constituţionale.
Tot cu acel prilej, Curtea a mai reţinut că
reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă
preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri.
Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea
cererii de recuzare se face „de îndată", iar părţile sunt ascultate
numai „dacă se găseşte necesar", în vederea împiedicării
tergiversării soluţionării cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care
aceasta a fost formulată.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16
din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece
dispoziţiile legale criticate, referitoare la procedura recuzării în materie
penală, nu instituie privilegii sau discriminări pentru părţile cărora li se
aplică aceste prevederi legale.
Dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici liberului
acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, deoarece încheierea
prin care se soluţionează cererea de abţinere sau de recuzare poate fi atacată
cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. De
asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot
cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi
de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces
echitabil, astfel încât nu poate fi reţinută nici
pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din
Constituţie, privind dreptul la apărare.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Enache Pleşcan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu