Decizia Nr.561 din 16.07.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 632 din 19 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioana Prisiceanu în Dosarul nr. 26.150/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 301D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită, în esenţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.150/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioana Prisiceanu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii privind anularea unei decizii de invalidare emise de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin soluţionarea dosarului de despăgubiri constituit în baza dispoziţiei primarului oraşului Mihăileşti în favoarea reclamantei, ca urmare a obligaţiei stabilite în sarcina pârâtei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că modalitatea de evaluare instituită prin art. 21 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, deoarece, pe de o parte, nu constituie un cadru clar şi previzibil pentru valorificarea punctelor stabilite prin decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, iar, pe de altă parte, nu oferă nicio garanţie pentru valorificarea acestor puncte. Se mai susţine că, prin calcularea valorii despăgubirii ce urmează să fie acordată, aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul acestor prevederi legale sunt dezavantajate faţă de persoanele îndreptăţite care au încasat despăgubirile cuvenite, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.7. În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se arată că aceste prevederi legale contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, întrucât în privinţa dosarelor de despăgubiri soluţionate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca urmare a obligaţiei constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se emite o decizie de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, iar nu a celei instituite prin Legea nr. 247/2005, care era legea în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Invocă, în acest sens, cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitor la principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Se mai arată că această situaţie reprezintă, în fapt, o neexecutare a hotărârilor judecătoreşti, iar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost sancţionată atât neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, cât şi executarea cu întârziere a acestora. Invocă, în acest sens, hotărârile din 19 martie 1997 şi din 7 mai 2002, pronunţate în cauzele Hornsby împotriva Greciei şi, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, apreciază că obligaţia de stabilire a despăgubirilor, instituită în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, nu poate fi executată, sub aspectul modalităţii de stabilire a despăgubirilor, decât în temeiul unor prevederi legale în vigoare, respectiv potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, iar reţinerea, în acest caz, a incidenţei modalităţii de despăgubire instituite prin Legea nr. 247/2005, care a fost abrogată în mod expres prin art. 50 din Legea nr. 165/2013, ar însemna o aplicare ultraactivă a legii, cu încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, prevederile legale criticate fiind aplicabile tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii similare.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 21 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autoarea acesteia formulează critici de neconstituţionalitate în legătură cu prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor prevederi legale, care au următorul conţinut:

– Art. 21 alin. (6): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“;

– Art. 41 alin. (5): „(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.“13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în favoarea autoarei acesteia a fost pronunţată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o decizie definitivă şi irevocabilă prin care pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost obligată să întocmească raportul de evaluare şi să emită titlul de despăgubire, în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru un imobil ce nu mai poate fi restituit în natură. Întrucât obligaţia stabilită în sarcina autorităţii în cauză nu a fost executată în termenul stabilit de instanţă, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluţionarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente, referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor, instituite prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.15. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, arătând, în esenţă, că aplicarea noilor reguli referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor, constând în evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură conform grilei notariale şi compensarea sub formă de puncte, creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 pentru executarea aceluiaşi tip de hotărâre judecătorească. Mai mult, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Legea nr. 165/2013, fiind aplicate retroactiv, împiedică finalizarea întrun termen rezonabil a procesului şi fac imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.16. Prin Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la textele de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi prin prisma unei motivări similare a excepţiei de neconstituţionalitate.17. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, statuând că în cauză este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate (paragrafele 23-25). Sub acest aspect, instanţa constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).18. Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menţionată, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot astfel, observând expunerea de motive a legii în discuţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acel prilej, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005). Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.19. De asemenea, Curtea a apreciat că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Situaţia autoarei prezentei excepţii, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).20. Având în vedere că situaţia de fapt din prezenta cauză este identică cu cea care a fost reţinută în Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 şi ţinând cont de împrejurarea că nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, precum şi în considerarea similitudinii în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea apreciază că cele statuate în decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Prisiceanu în Dosarul nr. 26.150/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu