DECIZIE Nr.
557 din 6 iulie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 668 din 3 august 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie
ridicată de Sindicatul Schela de Petrol Suplacu de Barcău în Dosarul nr.
9.446/LM/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de
muncă şi litigii de muncă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
reprezentant legal, precum şi partea Societatea Comercială „Petromservice"
- S.A. Bucureşti, prin avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului
excepţiei lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acesteia, iar cel al părţii
Societatea Comercială „Petromservice" - S.A. Bucureşti solicită
respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate sunt constituţionale, având în vedere prevederile art. 43 alin. (2)
din Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului
la grevă se stabilesc prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2003, pronunţată în
Dosarul nr. 9.446/LM/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă,
conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 14
alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie
ridicată de Sindicatul Schela de Petrol Suplacu de Barcău într-o cauză având ca
obiect cererea de încetare a grevei. Deşi excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată la data de 27 noiembrie 2003, aceasta a fost trimisă spre
soluţionare Curţii Constituţionale abia la 11 aprilie 2006, datorită faptului
că încheierea de suspendare a judecării cauzei a fost atacată cu recurs.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că interzicerea, prin art. 13 alin. (1)
din Legea nr. 168/1999, ca salariaţii să declanşeze conflicte de interese pe
durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă încalcă prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie, care
consacră dreptul salariaţilor la grevă, aceştia nemaiavând posibilitatea să-şi
apere interesele profesionale, economice şi sociale. Dispoziţiile art. 14 alin.
(1) din aceeaşi lege, stabilind unele atribuţiuni în sarcina reprezentanţilor
aleşi ai salariaţilor, în unităţile în care nu este organizat nici un sindicat
reprezentativ, împiedică desfăşurarea activităţii sindicatelor potrivit
statutelor lor pentru realizarea rolului prevăzut de art. 9 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă,
conflicte de muncă şi litigii de muncă apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt conforme prevederilor Constituţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că ambele texte de lege criticate sunt constituţionale,
întrucât nu aduc atingere dreptului la grevă, neîngrădind nici exercitarea şi
nici realizarea rolului sindicatelor. Conflicte de interese se pot ivi numai în
legătură cu probleme ce trebuie reglementate prin contracte colective de muncă,
iar atât timp cât există asemenea contracte valabile, interdicţia declanşării
unor conflicte este justificată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, care au următorul cuprins:
- Art. 13 alin. (1): „Pe
durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa
conflicte de interese."
- Art. 14 alin. (1): „In toate cazurile în care într-o unitate există premisele
declanşării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul
în care în unitate nu
este organizat un astfel de sindicat, reprezentanţii
aleşi ai salariaţilor vor sesiza unitatea despre această situaţie."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile
profesionale şi ale art. 43 alin. (1) referitoare la dreptul salariaţilor la
grevă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate
au ca ipoteză posibilitatea şi iminenţa declanşării unor conflicte de interese
între salariaţi şi angajator. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) şi ale
art. 12 din Legea nr. 168/1999, sunt considerate conflicte de interese cele
care intervin între salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăşurarea
şi încheierea negocierilor colective. In cazul în care negocierile s-au
încheiat şi s-a semnat contractul colectiv de muncă - legea părţilor -,
problemele ce pot da naştere la conflicte de interese sunt rezolvate de comun
acord. Astfel, Curtea constată că, atât timp cât un asemenea contract
colectiv îşi păstrează valabilitatea, se pune doar problema respectării şi
aplicării acestuia de ambele părţi, interdicţia declanşării unui conflict de
interese fiind întru totul justificată.
Curtea reţine că temeiul constituţional, în baza căruia
Legea nr. 168/1999 prevede că în toate etapele conflictului de interese
salariaţii trebuie să fie reprezentaţi de sindicate reprezentative ori de
reprezentanţi aleşi, îl constituie textul art. 43 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă se
stabilesc prin lege. Pentru ca o organizaţie sindicală să-i poată reprezenta pe
toţi salariaţii, aceasta trebuie să fie reprezentativă. In consecinţă, Curtea
constată că, în temeiul art. 43 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul, în mod
justificat, a impus cerinţa ca în unităţile în care nu este organizat nici un
sindicat reprezentativ salariaţii să-şi aleagă reprezentanţii care să negocieze
cu angajatorul şi să îndeplinească celelalte atribuţii pe perioada desfăşurării
conflictului de interese.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul
Schela de Petrol Suplacu de Barcău în Dosarul nr. 9.446/LM/2003 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly