DECIZIE Nr.
552 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 17 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 17 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Dumitru
Stan în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal II.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.623/281/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal II a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi art. 34 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Dumitru Stan într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie prezumţia de adevăr cu
privire la procesul-verbal de constatare întocmit de agentul constatator şi îl
obligă pe contravenient să îşi dovedească nevinovăţia. Pe de altă parte,
reglementarea în materie contravenţională nu poate fi făcută decât prin lege
organică, iar nu prin ordonanţă a Guvernului. In susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate, invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului
pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, 2008.
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal II şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, cu următorul conţinut:
- Art. 17: „Lipsa menţiunilor privind numele,
prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a
sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a
semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea
se constată şi din oficiu.";
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa competentă să
soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în
termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă
aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege,
necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal,
şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra
măsurii confiscării."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11)
privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind
reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ şi ale art. 115
alin. (1) privind legile de abilitare. Totodată, arată că se încalcă şi
prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare
similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi
convenţionale ca şi în cauza de faţă.
Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183
din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425
din 17 iunie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau
Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată.
In considerentele acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a
reţinut că utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are
semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin.
(11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de
soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare
a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă,
exercitarea dreptului la apărare.
In ceea ce priveşte invocarea hotărârii Curţii Europene
a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Anghel împotriva României, 2008, Curtea
a constatat că cele reţinute de instanţa europeană nu sunt incidente în
prezenta speţă. Aspectele de fond, care au determinat pronunţarea soluţiei de
condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al
procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite
nereguli legate de încălcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor
şi motivarea soluţiei judecătoreşti, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea
unui proces-verbal de contravenţie a unei fapte prevăzute de Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare
şi a unor alte acte administrative.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate
extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale
art. 115 alin. (1), prin Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea a
statuat că, deşi contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi
au fost supuse unui regim administrativ, scoaterea acestora din domeniul
ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta este o lege care are în
vedere raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice prin acte
administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act
normativ.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Dumitru Stan
în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal II.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean