DECIZIE Nr.
547 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind
perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto
si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 9 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a
regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale
conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii
acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Analog Trans" -
S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 2.445/229/2007 al Judecătoriei Feteşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
195D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Societatea Comercială
„Ogutur" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al
Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea Dosarului nr. 195D/2008 la Dosarul nr. 1 D/2008, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează
că textul de lege criticat oferă o soluţie care se bazează pe raporturile de
prepuşenie existente între angajat şi angajator, ca urmare a cărora acesta din
urmă, în calitate de comitent, poate uza de o acţiune în regres împotriva comitentului,
soluţie legislativă ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 509 din 11 decembrie 2007 şi prin
Incheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.445/229/2007 şi,
respectiv, nr. 6.223/312/2007, Judecătoria Feteşti şi Judecătoria Slobozia
au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a
regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale
conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii
acestora. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu şi, respectiv, Societatea
Comercială „Ogutur" - S.R.L. din Constanţa în cadrul soluţionării
plângerilor contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de
constatare şi sancţionare a unor contravenţii.
In motivările excepţiei, având un conţinut similar, se critică textele de lege ce formează
obiectul acesteia, întrucât atribuie calitatea de contravenient persoanei juridice
operator de transport, deşi „este mai mult decât evidentă persoana în sarcina
căreia cade respectarea dispoziţiilor legale, şi anume conducătorul auto",
multe dintre „atitudinile sancţionabile prevăzute de actul normativ neputând fi
adoptate de persoana juridică, societate comercială". Se arată că
dispoziţiile unuia dintre actele comunitare care a stat la baza adoptării
Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007, şi anume cele ale art. 8 alin. 1 din
Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului
Uniunii Europene, prevăd că obligativitatea respectării perioadelor de repaus
zilnic şi săptămânal revine „în mod expres şi singular" conducătorului
auto, răspunderea întreprinderii de transport nefiind atrasă, conform art. 10
din acelaşi act normativ comunitar, decât pentru acele fapte ce pot fi imputate
în mod direct acesteia sau reprezentanţilor săi legali. Autorii excepţiei
precizează că înţeleg să invoce dispoziţiile art. 23 alin. (12) din
Constituţie, având în vedere similitudinea dintre răspunderea penală şi cea
contravenţională, diferenţiate doar de gradul de pericol social al faptei şi de
nivelul pedepselor aplicate. In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea
prevederilor legale sus-menţionate prin raportare la dispoziţiile art. 45 din
Constituţie, autorul excepţiei apreciază că „prin aplicarea unei sancţiuni
societăţii comerciale care nu are calitatea de contravenient se afectează, în
mod nelegal, desfăşurarea în condiţii normale a activităţii persoanei juridice
cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia, care este diminuat în lipsa
unui temei juridic".
Judecătoria Feteşti şi Judecătoria Slobozia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază, în
punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 195D/2008, că este neîntemeiată atât
critica prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie,
întrucât acestea vizează exclusiv domeniul penal, cât şi cea referitoare la
pretinsa nesocotire a principiului libertăţii economice, instituit prin art. 45
din Legea fundamentală.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Precizează că art. 23 alin.
(12) din Legea fundamentală nu este incident în cauză, întrucât acesta
garantează libertatea individuală şi siguranţa persoanei fizice, iar nu a
persoanei juridice. In opinia sa, textele de lege criticate nu conţin norme
care să îngrădească accesul liber al persoanei la o activitate economică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007
privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de
conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi
utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007. Textul de lege criticat
stabileşte sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii contravenţiilor constând
în încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a
activităţii acestora.
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la
art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor şi la art. 45 referitoare la
libertatea economică.
De asemenea, autorii excepţiei invocă şi dispoziţiile
art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul Parlamentului European şi al
Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor
dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de
modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale
Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului,
publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L102 11/04/2006
P.0001-0014. Art. 8 alin. (1) din actul menţionat prevede următoarele: „Conducătorul
respectă perioadele de repaus zilnic şi săptămânal." Art. 10 din
acelaşi act cuprinde reguli referitoare la răspunderea
întreprinderii de transport.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 stabilesc
contravenţiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere,
precum şi sancţiunile corespunzătoare acestora, sancţiuni ce constau în
aplicarea unor amenzi întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007,
Curtea Constituţională a constatat că „obligarea întreprinderii sau
operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către
conducătorul auto [...] este o soluţie legislativă justificată prin raportul de
prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi
conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul
are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi
documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului
este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în
regres împotriva prepusului".
Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor
constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că această critică este
neîntemeiată. Textul Legii fundamentale instituie principiul legalităţii
pedepsei, făcând referire, în principal, la sancţiunile penale, întrucât art.
23 alin. (12) trebuie privit în contextul de ansamblu al reglementării sale,
or, art. 23 vizează o serie de garanţii a căror aplicabilitate este rezervată
domeniului dreptului penal.
In ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale, cu
referire la răspunderea contravenţională, sunt aplicabile garanţiile procesual
civile, iar nu cele penale, aspect ce rezultă din prevederile art. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
conform cărora dispoziţiile acestei
ordonanţe se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată
critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din
Constituţie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate
economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate, în
condiţiile legii. Intreprinderea sau operatorul de transport rutier în
activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca
principiul libertăţii economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile
legale.
In fine, Curtea constată că textele criticate nu
contravin nici Regulamentului nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al
Consiliului Uniunii Europene, invocat de autorii excepţiei. Dimpotrivă, îi dau
substanţă, concretizând, în spiritul voinţei legiuitorului comunitar, prevederile
mai generale cuprinse în acest regulament. Aşadar, nimic nu împiedică statul să
sancţioneze întreprinderea pentru conduita necorespunzătoare a angajatului său,
aceasta păstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi
nemijlocit, este răspunzător.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind
stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere,
pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea
aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr.
2.445/229/2007 al Judecătoriei Feteşti şi de Societatea Comercială „Ogutur"
- S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu