Decizia Nr.547 din 03.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 38 coroborate cu cele ale art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EGL Gas&Power România“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.929/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 coroborate cu cele ale art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.929/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 38 coroborate cu cele ale art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „EGL Gas&Power România“ - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere civilă contractuală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 580² din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât permite creditorului ca, în măsura în care debitorul nu execută obligaţia de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, să solicite instanţei de executare autorizarea de a o îndeplini el însuşi, pe cheltuiala debitorului.În temeiul acestui text de lege, creditorul poate fi autorizat de către instanţa de executare să procedeze la o executare forţată a debitorului.Prin crearea posibilităţii creditorilor de a executa silit debitorul care nu a executat obligaţia stabilită în titlul executoriu se aduc atingeri dreptului de proprietate privată a acestuia din urmă.Autorul excepţiei arată că modul de redactare şi interpretare a textului art. 38 coroborat cu art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006 restrânge exerciţiul drepturilor fundamentale garantate de art. 16 şi art. 45 din Constituţie, întrucât creează o inegalitate vădită între furnizorii de utilităţi ai unui debitor solvabil, nesupus procedurii insolvenţei şi furnizorii debitorului împotriva cărora se deschide procedura insolvenţei. Mai mult, prin posibilitatea conferită de lege debitorului aflat în procedura insolvenţei de a invoca propria sa stare de insolvabilitate drept „considerent tehnic, economic“ şi de a se „transforma“ în consumator captiv afectează dreptul fundamental al acestuia de a desfăşura o activitate economică.Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580² din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 38 coroborate cu cele ale art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 580² din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins:– Art. 580² din Codul de procedură civilă: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.“; – Art. 38 din Legea nr. 85/2006: „Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică din Constituţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă, precum şi asupra prevederilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 580² din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 174 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea autorizării creditorului de către instanţa de executare de a îndeplini - pe cheltuiala debitorului - o obligaţie de a face, în cazul în care debitorul refuză îndeplinirea acestei obligaţii cuprinse într-un titlu executoriu. Având în vedere că ipoteza acestor dispoziţii procedurale este cea a neîndeplinirii de bunăvoie a unei obligaţii de a face cuprinse într-un titlu executoriu şi ţinând cont de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, Curtea a stabilit că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate. De asemenea, prin Decizia nr. 104 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 20 martie 2003, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorilor deţinători ai unui titlu executoriu, având ca obiect o obligaţie de a face, confruntaţi cu refuzul debitorului de a o executa, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin Decizia nr. 1.487 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor criticate, debitorul aflat în poziţia de consumator captiv are dreptul să beneficieze de serviciile de electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea, furnizorii fiind obligaţi să nu schimbe, să nu refuze sau să nu întrerupă temporar aceste servicii pe perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare. Într-o situaţie contrară, şansele debitorului, care, din motive tehnice, economice sau de reglementare, nu îşi poate alege furnizorii serviciilor menţionate, de a-şi reorganiza activitatea ar fi compromise, demersul său în temeiul Legii nr. 85/2006 devenind inutil. Cu toate acestea, în scopul protejării furnizorilor, la cererea acestora, judecătorul-sindic poate dispune ca debitorul să consemneze la o bancă o cauţiune care nu va depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate faţă de respectivul furnizor-creditor. Obligaţia de plată a cauţiunii are ca finalitate, pe de o parte, instituirea unei garanţii pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării şi, pe de altă parte, constituie o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii reorganizării. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece prin dispoziţiile criticate nu se restrânge exerciţiul vreunui drept constituţional. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580² din Codul de procedură civilă şi a prevederilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „EGL Gas&Power România“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.929/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae