DECIZIE Nr.
540 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 2 1, art. 402 alin. 2 si
art. 403 alin. 1, 3 si 4 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 558 din 15 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399alin. 21
art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei
Ramnicu Valcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.724/2006, Judecătoria Ramnicu Valcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 21, art. 402 alin. 2 şi
art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Muntenia" -
S.R.L. din Ioneşti într-o cauză civilă avand ca obiect o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 399 alin. 21 din Codul de procedură civilă
contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece
condiţionează accesul liber la justiţie de un anumit moment, respectiv după ce
a început executarea silită. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 402
alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din
Constituţie, deoarece se prevede o singură cale de atac. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea
contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 124 şi 129 din Constituţie,
deoarece instanţa de executare are un drept discreţionar în ceea ce priveşte
suspendarea executării, iar încheierea prin care s-a dispus suspendarea
executării în cazuri urgente nu este supusă niciunei căi de atac.
Judecătoria Ramnicu
Valcea arată că dispoziţiile art. 399 alin. 21 art. 402 alin. 2 şi art.
403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16
alin. (1), art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, deoarece dreptul la justiţie
este neîngrădit şi nu poate fi condiţionat. Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi, iar lipsa unei căi de atac din cele prevăzute de lege este o
încălcare a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor sale, de a exercita căile de atac, precum şi de a beneficia de un
proces echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, cu privire la
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 21 din Codul de procedură
civilă, arată că acestea nu încalcă drepturile constituţionale protejate,
întrucat reglementarea
executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanţii care au fost
concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi. Faptul că
introducerea contestaţiei la executare se poate face după începerea executării
silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al
accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. In ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art.
402 alin. 2 din Codul de procedură civilă „suprimă calea de atac a
apelului", arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta
trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi
căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli
deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. In continuare arată că nu
este întemeiată nici critica referitoare la dispoziţiile art. 403 din Codul de
procedură civilă, făcand
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu aduc
atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici nu contravin
principiilor privind înfăptuirea justiţiei, întrucat se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de
ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe
considerente arbitrare.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 21 art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură
civilă, se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, faptul că încheierea
prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă
niciunei căi de atac nu aduce atingere liberului acces la justiţie, deoarece
ori de cate ori se ivesc
dificultăţi în cursul executării silite ori una dintre părţi este nemulţumită
de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanţa va fi sesizată cu
rezolvarea contestaţiilor la executare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 alin. 21
art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă. Alin. 21 al art. 399 a fost modificat prin art. I pct.
18 din Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006. Alin. 4 al art.
403 a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr.
219/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textele legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 399 alin. 21: „De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi
sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea
încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără
îndeplinirea condiţiilor legale.";
- Art. 402 alin. 2: „Hotărarea pronunţată cu privire la
contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărarii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin.
2.";
- Art. 403 alin. 1, 3 şi 4: „(1) Pană la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită,
instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în
cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se
pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(4) In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării pană la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.
Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă
este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei
pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din
cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21
referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 124 referitoare la
înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 399 alin. 21 din Codul de procedură civilă nu
încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, contestaţia la executare fiind
destinată să înlăture neregularitătile comise cu prilejul urmăririi silite sau
să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. Faptul că
introducerea contestaţiei la executare se poate face după începerea executării
silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al
accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile
art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece se prevede o singură cale de atac,
Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Constituţia nu cuprinde
prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărarilor judecătoreşti, stabilind în art. 129
că acestea se exercită „în condiţiile legii". Accesul la justiţie
nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se
înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în
faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau
extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la
totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de
legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale consacrand numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei
instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
De asemenea, Curtea observă că
dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să aducă
atingere înfăptuirii în numele legii a justiţiei şi totodată nici independenţei
judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în
prevederile art. 124 din Constituţie, text constituţional invocat de autorul
excepţiei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că, întrucat plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. In ceea ce
priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea
constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică
tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art.
124 şi 129 din Constituţie.
Intrucat nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atat soluţia,
cat şi considerentele cuprinse
în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 21, art. 402 alin. 2 şi art. 403 alin. 1, 3
şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Muntenia" - S.R.L. din Ioneşti în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei
Ramnicu Valcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu