DECIZIE Nr.
539 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si art. 94 alin. (1)
lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 361 din 2 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 86 alin. (2) şi art. 94
alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale art. 54 lit. h)" din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie
ridicată de Titi Stoean în Dosarul nr. 1.707/105/2008 al Tribunalului
Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II,
care formează obiectul Dosarului nr. 8.117D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261 D/2009 şi nr.
8.538D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor „art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire
la cele ale art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, precum şi doar cele ale art. 86 alin. (2)
şi art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că
doamna Magdalena Luminiţa Mogoşeanu, autoarea excepţiei ce
formează obiectul Dosarului nr. 8.538D/2009, a transmis o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea
angajării unui apărător.
Având cuvântul cu privire la această cerere,
reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, apreciind
că, de la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate
până la termenul de faţă stabilit pentru soluţionarea
acesteia, a trecut un interval de timp suficient de lung pentru ca autoarea
acesteia să îşi asigure apărarea.
Deliberând, Curtea respinge cererea, considerând
că nu se justifică amânarea cauzei în condiţiile art. 156 alin.
(1) din Codul de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect
al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.118D/2009, nr.
8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 şi nr. 8.538D/2009 la
Dosarul nr. 8.117D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2008, 28 octombrie
2009, 10 noiembrie 2009 şi 26 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul
Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II în
dosarele nr. 1.707/105/2008 şi 1.708/105/2008, de Curtea de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi nr. 1.466/90/2009, de Tribunalul
Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ în
Dosarul nr. 2.703/90/2009 şi de Tribunalul Dolj - Secţia
contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 15.177/63/2008, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 86
alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale art. 54
lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, respectiv doar a art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m)
din aceeaşi lege.
Excepţiile au fost ridicate de Titi Stoean,
Gheorghe Neagu, Tania Olteanu, Adrian Căpraru şi Magdalena
Luminiţa Mogoşeanu în cauze având ca obiect anularea unor decizii de
suspendare a raporturilor de serviciu ale acestora.
In motivările excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar
ca urmare a trimiterii în judecată a funcţionarului public, înainte
deci de stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, nesocoteşte prezumţia de
nevinovăţie, de care o persoană beneficiază pe tot
parcursul procesului penal. De asemenea, se creează o stare de
discriminare între diferite categorii de funcţionari publici aflaţi
în aceeaşi situaţie şi se afectează, totodată, dreptul
la muncă şi dreptul la un nivel de trai decent al
funcţionarului, acesta pierzând singura sursă de venit, respectiv
salariul primit de la angajator, dreptul la ocrotirea
sănătăţii şi dreptul la măsuri de protecţie
socială.
Instanţele care au sesizat Curtea
Constituţională consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
menţinându-şi valabilitatea considerentele deciziilor deja
pronunţate de Curtea Constituţională în această materie.
Adaugă că, în cuprinsul Legii nr. 330/2009 privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fondurile publice, care
completează, în mod corespunzător, reglementările privind
drepturile funcţionarilor publici prevăzute în Legea nr. 188/1999, se
regăsesc reglementări în concordanţă cu legislaţia
funcţionarilor publici ai Comunităţii Europene, care
asigură, ca măsură de protecţie socială, un anumit
nivel de subzistenţă pe perioada suspendării raporturilor de
serviciu.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru a stabili obiectul excepţiei, Curtea
observă că, deşi în încheierile de sesizare pronunţate de
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ II se precizează că obiect al excepţiei l-ar
constitui şi prevederile art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, în
realitate, acest text reprezintă doar o normă de trimitere,
faţă de care autorii nu formulează vreo critică, ci îl au
în vedere doar pentru a argumenta pretinsa neconstituţionalitate a
prevederilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr.
188/1999. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit.
m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au
următorul cuprins:
-Art. 86 alin. (2): „(2) In cazul în care
funcţionarul public este trimis în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art.
54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în
funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din
funcţia publică pe care o deţine.";
- Art. 94 alin. (1) lit. m): „(1) Raportul de
serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se
află în una dintre următoarele situaţii: (...)
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor
prevăzute la art. 54 lit. h)."
Dispoziţiile art. 54 lit. h) din Legea nr.
188/1999, la care fac referire art. 94 alin. (1) lit. m) şi art. 86 alin.
(2), prevăd că poate ocupa o funcţie publică persoana care
îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnată pentru
săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra
statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în
legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea
justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei
infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă
cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a
intervenit reabilitarea.
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care
consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, ale art. 23 alin. (11) care instituie
prezumţia de nevinovăţie, ale art. 34 referitoare la dreptul la
ocrotirea sănătăţii, ale art. 41 alin. (1) şi (2) care
garantează dreptul la muncă şi protecţia socială a
muncii şi ale art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta
cauză şi prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 921
din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Decizia nr. 481 din 6 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai
2008 şi Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009
instanţa de contencios constituţional a respins excepţia ca neîntemeiată.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că
măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor
funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în
ipoteza normei legale, astfel că nu a putut fi reţinută critica
de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii
şi fără discriminări.
Cu privire la critica referitoare la prevederile art.
41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea a reţinut
că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte,
măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte,
este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului
public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită.
De asemenea, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26
martie 2003, Curtea a reţinut că sancţiunea administrativă
a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care
acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a
acestuia, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a
instituţiei publice faţă de pericolul continuării
activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor
periculoase ale faptei penale săvârşite de către
funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativă a
acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumţiei de
nevinovăţie, care va trebui, însă, respectată, pe tot
parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva
respectivului funcţionar public, până la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare.
Totodată, Curtea constată că textele de
lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 47 din Constituţie,
observând, în acest sens, că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr.
188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea
sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică
încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua
activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi
vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din
Legea fundamentală referitoare la dreptul la ocrotirea
sănătăţii acestea nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie
ridicată de Titi Stoean şi Gheorghe Neagu în dosarele nr.
1.707/105/2008 şi, respectiv, nr. 1.708/105/2008 ale Tribunalului Prahova
- Secţia comercială şi de contencios administrativ II, de Tania
Olteanu şi Adrian Căpraru în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi,
respectiv, nr. 1.466/90/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, de Adrian
Căpraru în Dosarul nr. 2.703/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi de Magdalena
Luminiţa Mogoseanu în Dosarul nr. 15.177/63/2008 al Tribunalului Dolj -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu