DECIZIE Nr.
537 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 6 alin.
(1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei
de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 428 din 27 iunie 2007
Ion Predescu
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 6 alin.
(1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ultranet" - S.R.L.
din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3
Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepţiei prin
care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării
excepţiei şi până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui
apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul
art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca eîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 16.164/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi
art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, ale art. 24, ale art. 21, ale art.
53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1). De asemenea,
susţine că ar fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice. In acest sens, se arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
nu permite o examinare profundă a pretenţiilor care fac obiectul judecăţii şi
îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluţionează doar pe baza
înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitaţi în dreptul
lor de a se apăra. Totodată, se arată că limitarea posibilităţilor debitorului
de a se apăra cu toate mijloacele de probă admise de lege în cazul unui litigiu
nu poate fi justificată prin caracterul special al procedurii.
Se apreciază că procedura somaţiei de plată aduce
limitări dreptului debitorului de a exercita căile de atac permise de dreptul
comun, deşi nu se regăseşte în vreuna dintre situaţiile limitativ enunţate de
art. 53 din Constituţie, ceea ce este de natură a îngrădi liberul acces la
justiţie.
Autorul excepţiei consideră că emiterea titlului
executoriu „de îndată", astfel cum prevede art. 6 alin. (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001, încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la
dreptul de proprietate.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedură
specială ce asigură judecata cu celeritate a cauzei, doar pe bază de
înscrisuri, textele de lege lato sensu fiind edictate cu respectarea principiilor constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa
sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale
art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001),
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi completată prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 804
din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). Dispoziţiile criticate au următorul
conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art.
5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului
sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată
către debitor, precum şi termenul de plată. [...]
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind
accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44
alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135
alin. (1) privind economia. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi a prevederilor art. 14 paragraful 1 teza
întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în
ansamblu, a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub
aspectele criticate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a
statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura
recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat
limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate
de explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit că
această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având
condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. In acest sens,
Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.
Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că
mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită
caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo
discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă
dezavantajată. Prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor
considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucură
părţile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea reţine că aceste considerente expuse mai sus pun
în evidenţă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale
art. 6 alin. (1), (2) şi (4)
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziţii aflându-se în legătură
directă cu critica generală pe care o face autorul excepţiei.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile
constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în
cauză, având în vedere că procedura somaţiei de plată este soluţia pentru
neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie
vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca în
Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu