Decizia Nr.537 din 14.07.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 600 din 10 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Mihaela Ionescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Ioan Pietrar şi Lorand Atila Huszti în Dosarul nr. 3.311/100/2014* al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 626D/2015.2. La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 822D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nadoleanu în Dosarul nr. 1.426/253/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.4. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocatul Bogdan Marian Pavel, având împuternicire avocaţială depusă la dosar.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar apărătorul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CurţiiConstituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 822D/2015 la Dosarul nr. 626D/2015, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.8. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 506 din 30 iunie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 24 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.311/100/2014*, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Ioan Pietrar şi Lorand Atila Huszti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire în materie penală.10. Prin Decizia penală nr. 256/P din 23 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.426/253/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nadoleanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de revizuent, autor al excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 6 ianuarie 2015, pronunţată de Judecătoria Măcin, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, în motivarea apelului, autorul excepţiei învederând instanţei de control judiciar că, în mod greşit, instanţa de fond nu a apreciat actele depuse la dosarul cauzei ca fiind înscrisuri noi şi a soluţionat dosarul în camera de consiliu fără citarea părţilor.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, faptul că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care soluţionarea cererii de admisibilitate în principiu se face în şedinţă nepublică, fără participarea procurorului şi a petentului, aşa încât acesta din urmă este supus unui act netransparent de înfăptuire a justiţiei, fiind privat de dreptul la un proces echitabil, de vreme ce nu poate să-şi facă apărările în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, prin susţinerea şi argumentarea, în faţa judecătorului, a motivelor de revizuire, cu atât mai mult cu cât noua reglementare a înlăturat verificările prealabile ce puteau fi făcute de procuror, potrivit reglementărilor anterioare. Totodată, susţin că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma faptului că, în materia căilor extraordinare de atac, participarea procurorului în orice stadiu al judecării acestora, inclusiv în admisibilitatea în principiu, este obligatorie în temeiul principiului general al respectării legii statuat în art. 131 alin. (1) din Constituţie. Invocă atât deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014, cât şi Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.12. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în această primă etapă a soluţionării unei cereri de revizuire, instanţa examinează, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă: cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din acelaşi cod, cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri ce permit revizuirea. Prin urmare, examinarea admisibilităţii în principiu este doar o etapă procesuală de statuare asupra îndeplinirii condiţiilor formale ale cererii, limitată numai la aceste împrejurări, şi nu o etapă de judecare propriu-zisă. Spre deosebire de faza admiterii în principiu, care presupune o judecată de ordin procesual asupra regularităţii cererii, faza rejudecării cauzei supuse revizuirii este o reluare a judecăţii care se face potrivit tuturor regulilor de procedură privind judecarea.13. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 138 din 7 martie 2013 şi nr. 325 din 29 martie 2012, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 şi 403 din Codul de procedură penală din 1968, arată că, prin natura şi conţinutul ei specific, procedura prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilităţii în principiu, nu vizează soluţionarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Admiterea în principiu“, care au următorul conţinut: „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor“.18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 referitor la interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu raportare la art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanţă „fără citarea părţilor“ este neconstituţională.*) Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015.20. În motivarea soluţiei sale, Curtea a reţinut că dispoziţiile actualului Cod de procedură penală, prin excluderea numai a părţilor de la soluţionarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, determină ruperea echilibrului procesual. Aşa încât Curtea a constatat că, în condiţiile în care participarea procurorului în procedura de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire este obligatorie, exigenţele unui proces echitabil sunt înfrânte, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare şi apărare.21. A mai reţinut Curtea că excluderea ab initio a revizuentului din această primă fază a căii de atac extraordinare a revizuirii şi soluţionarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire doar cu participarea procurorului plasează revizuentul într-o poziţie dezavantajoasă faţă de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, revizuentul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror şi la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligaţiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar. Aşadar, Curtea a constatat că, prin excluderea revizuentului din această procedură, este restrânsă în mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunoştinţă şi de a dezbate susţinerile parchetului, revizuentul plasându-se astfel într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror.22. Atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluţionează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut că norma legală trebuie să permită citarea părţilor, fiind suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât şi părţii trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoştinţă şi de a putea aduce observaţii referitoare la toate probele prezentate sau la observaţiile depuse de către cealaltă parte în vederea influenţării deciziei instanţei.23. Prin urmare, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, şi de faptul că decizia mai sus menţionată este ulterioară sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Ioan Pietrar şi Lorand Atila Huszti în Dosarul nr. 3.311/100/2014* al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi de Vasile Nadoleanu în Dosarul nr. 1.426/253/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu