DECIZIE Nr.
535 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată
de Mohamed Shafiul Azam în Dosarul nr. 558/4/2009 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Se prezintă doamna Elena Andrei, interpret autorizat de
limba engleză. Magistratul-asistent învederează Curţii că
partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosar punctul său
de vedere cu privire la excepţia ridicată, solicitând respingerea
acesteia ca nefondată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Aceasta
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând
bogata jurisprudenţa a Curţii Constituţionale existentă în
domeniu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 558/4/2009, Judecătoria Sectorului
4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Mohamed Shafiul Azam într-o cauză având ca obiect
soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii
Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a
statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate sunt „imprecise cu privire
la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit
acordarea protecţiei umanitare condiţionate". Prin lipsa de
precizie şi claritate, acestea limitează sfera de aplicabilitate a
interdicţiei cuprinse în textul art. 22 alin. (2) din Constituţie
doar la riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante
ca urmare a unuia dintre cele 5 motive de persecuţie: rasa, religia,
naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit
grup social. Se arată că noţiunile folosite permit
interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul
pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
precizând că textele de lege criticate instituie o măsură de
protecţie suplimentară a străinilor care, neîndeplinind
condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, solicită protecţie
subsidiară.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatului Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 -„Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte
condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în
cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care
îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc
serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei
ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [... ]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante." In opinia autorului
excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi
celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la
interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori
degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că a mai exercitat controlul de
constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin.
(2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de
neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi
prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale. Dintre deciziile pronunţate de Curte cu privire la
aceste texte de lege pot fi amintite Decizia nr. 363 din 17 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28
aprilie 2009, Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau Decizia nr.
345 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 775 din 25 august 2005.
Intrucât nu au fost prezentate elemente noi, care
să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate
şi argumentele care au condus la pronunţarea acesteia îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Mohamed Shafiul Azam
în Dosarul nr. 558/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu