DECIZIE Nr.
535 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întai, art.
65 si art. 71 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art.
65 şi 71 din Codul penal, excepţie invocată de Ion Plămadă în Dosarul nr.
1.614/233/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.614/233/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi art. 71 din Codul penal, excepţie
invocată de Ion Plămadă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că normele criticate intră în contradicţie cu art. 53
din Constituţie, „unde se arată că nu se pot interzice drepturi pe criterii
discriminatorii".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând Decizia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 74 din 5 noiembrie
2007, pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a
stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal nu se
va face automat, ci motivat, având în vedere criteriile prevăzute de art. 71
din Codul penal.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de
lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi 71 din Codul penal,
având următorul cuprins:
- Art. 64 alin. 1 lit. a): „Pedeapsa complementară
a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din
următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice";
- Art. 65: „Pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este
închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi
gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului,
această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este
obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul
pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea
pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.";
- Art. 71: „Pedeapsa accesorie constă în
interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a
închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit.
a)-c) din momentul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până
la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea
termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit.
d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii
săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele
copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Pe durata amânării sau a întreruperii executării
pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, condamnatul poate să îşi
exercite drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afară
de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin
hotărârea de condamnare.
Pe durata suspendării condiţionate a executării
pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie
2008, şi prin Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 din Codul
penal. De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin.
1 lit. a) teza întâi din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele care o fundamentează îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 65 din
Codul penal, în raport de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi, art. 65 şi art. 71 din Codul
penal, excepţie invocată de Ion Plămadă în Dosarul nr. 1.614/233/2007 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta