DECIZIE Nr.
533 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si ale art. 14 alin. (2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru
combaterea întarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte
comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 413 din 21 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Autosor Com" -
S.R.L. în Dosarul nr. 3.361/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.361/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7
alin. (1) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Autosor Com" - S.R.L. într-un dosar având ca obiect o contestaţie la
executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din
Constituţie. Dispoziţia potrivit căreia judecătorul cererii privind emiterea
ordonanţei de plată trebuie să stăruie pentru efectuarea plăţii ori pentru ca
părţile să ajungă la o înţelegere asupra modalităţii de plată transformă
judecătorul într-o autoritate care încearcă să impună unei părţi să plătească
înainte de a se efectua orice verificări, ceea ce contravine art. 124 alin. (2)
din Constituţie. Cu privire la art. 14 alin. (2) din ordonanţa criticată,
autorul arată că acest text încalcă prevederile art. 24 alin. (1) privind
dreptul la apărare.
Judecătoria Hunedoara apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din
31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2
iunie 2008, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi
lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de
debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor
de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de
judecată.";
-Art. 14 alin. (2): „Impotriva executării silite a
ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit
dreptului comun. In cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate
de procedura de executare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind liberul acces la
justiţie, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi art. 124 alin.
(2) privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 7 alin. (1)şi ale art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, prin raportare la critici asemănătoare, prin mai multe decizii,
constatând că sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.480 din 10
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44
din 20 ianuarie 2010, Curtea a constatat că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru
stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie
având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie,
competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc
prin lege, precum ordonanţa criticată. Prevederile de lege criticate sunt în
sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la
soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea
părţilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie
în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă,
întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele
aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din
ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează
exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată
a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune
că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza
înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe
administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către
debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea
căii de atac. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 7, 10 şi 13 din
ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare şi dreptul părţilor la un
proces echitabil, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor drepturi."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv
în privinţa dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1)şi ale art. 14 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Autosor Com" -
S.R.L. în Dosarul nr. 3.361/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae