DECIZIE   Nr. 532 din 13 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 961 din 31 octombrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Georgescu in Dosarul nr. 2.679/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.679/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de apelantul-reclamant Florin Georgescu intr-o cauza avand ca obiect daune morale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 20, art. 21 alin. (1) si (3), art. 52 alin. 3 si art. 53 din Constitutie, art. 5 paragraful 5 si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventie, deoarece "restrictioneaza accesul la justitie prin excluderea altor situatii prin care se dispune, prin ordonanta a procurorului, incetarea procesului penal, respectiv art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala". De asemenea, se mai sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala din perspectiva "posibilitatii organelor de cercetare penala de a tergiversa o cauza penala, pana la intervenirea prescriptiei, absolvind astfel statul de raspundere", a "manevrarii de catre organele de ancheta penala a dosarelor de urmarire penala", respectiv "a imposibilitatii persoanelor care au fost victima unor abuzuri ale organelor de ancheta de a beneficia de masuri reparatorii, in conditiile culpei grave a organelor statului".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional, respectand dispozitiile art. 20 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie, pentru ca orice persoana poate formula o cerere de acordare a despagubirilor, in temeiul art. 504 din Codul de procedura penala, urmand ca instantele de judecata sa decida daca aceasta cerere este fondata. Mai mult decat atat, judecatorii sunt obligati conform legii, in cazul in care exista neconcordanta intre dispozitiile pactelor si tratatelor internationale privitoare la drepturile omului si dispozitiile interne, sa aplice cu prioritate reglementarile internationale, care fac parte din dreptul intern, cu exceptia cazului in care dispozitiile interne sunt mai favorabile. De asemenea, considera ca prevederile art. 21 si 53 din Constitutie reprezinta o garantie a aplicarii dispozitiilor legale, neexistand o incalcare a acestora prin redactarea art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala nu sunt de natura a incalca dispozitiile constitutionale invocate in motivarea exceptiei, intrucat acestea cuprind actele procedurale prin care procurorul sau instanta de judecata constata o privare sau o restrangere de libertate nelegala. De asemenea, mai arata ca in speta de fata se invoca faptul ca, intervenind prescriptia speciala, persoana care fusese arestata in faza de urmarire penala nu mai are nici o alta cale procesuala de a sanctiona sau de a obtine despagubiri pentru privarea sa de libertate (pe care o considera ilegala). Dupa cum se cunoaste, trecerea timpului constituie, in anumite conditii, o cauza care pune capat incidentei legii penale si sanctiunilor sale, fiind o modalitate de "sanctionare" a autoritatilor si un "beneficiu" pentru invinuit sau inculpat. Exista situatii cand prescriptia ar putea insa sa-i afecteze (ca in cazul de fata), motiv pentru care art. 13 din Codul de procedura penala a prevazut posibilitatea pentru invinuit sau inculpat de a solicita continuarea procesului penal (inclusiv pentru cazul in care a intervenit prescriptia), care, daca va fi finalizat cu una dintre solutiile prevazute la art. 504 alin. 3, va oferi posibilitatea solicitarii de despagubiri. Prin urmare, Guvernul considera ca solutiile reglementate de art. 504 sunt constitutionale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala nu opresc partile interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea cauzei lor intr-un termen rezonabil, fiind in concordanta cu prevederile art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 52 alin. (3) din Constitutie si ale art. 5 paragraful 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat norma criticata reprezinta o concretizare a principiului constitutional potrivit caruia statul raspunde patrimonial, in conditiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 53 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala, se arata ca dispozitiile legale criticate nu pun in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, conform carora "Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j)".
    Aceste prevederi legale incalca, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la "Tratatele internationale privind drepturile omului", ale art. 21 privind "Accesul liber la justitie", ale art. 52 alin. (3) referitoare la raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum si cele ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece "restrictioneaza accesul la justitie prin excluderea altor situatii prin care se dispune, prin ordonanta a procurorului, incetarea procesului penal, respectiv art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala". De asemenea, autorul exceptiei sustine incalcarea prin textul de lege criticat si a dispozitiilor art. 5 paragraful 5 si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la libertate si la siguranta si, respectiv, dreptul la un proces echitabil, precum si incalcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventie, privind dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara.
    Examinand exceptia, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, in raport cu normele constitutionale care consacra accesul liber la justitie, s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa. Astfel, in Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea, constatand ca textul de lege criticat este "o concretizare a principiului constitutional prevazut de art. 52 alin. (3) din Constitutie, conform caruia <<Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii [...]>> si, pe cale de consecinta, realizarea dreptului la repararea de catre stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc in conditiile legii", a retinut ca prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala "nu numai ca nu ingradesc accesul liber la justitie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitarii acestui drept, fiind in deplina concordanta si cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), in temeiul carora procedura de judecata este prevazuta numai prin lege".
    De asemenea, Curtea a statuat, in aceeasi decizie, ca "reglementarea expresa a actelor procedurale prin care se constata incalcarea libertatii individuale nu este de natura a limita accesul liber la justitie al acelor persoane care nu se regasesc in unul din cazurile enumerate in art. 504 alin. 3, acestea avand posibilitatea de a-si valorifica dreptul in justitie pe alte cai legale. Orice persoana interesata se poate adresa justitiei, dar in conditiile legii si urmand procedura prevazuta de lege".
    S-a mai aratat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus nici unei conditionari, competenta de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2). De altfel, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept, care cere, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari sau conditionari atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
    Aceste argumente, care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale.
    De altfel, autorul exceptiei nu critica textul art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala pentru ceea ce contine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea in continutul alineatului aratat si a altor situatii prin care se dispune, prin ordonanta a procurorului, incetarea procesului penal. Aceasta critica excedeaza competentei Curtii, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" si, prin urmare, nu are competenta de a completa prevederea legala supusa controlului si nici de a face propuneri de lege ferenda. In acest sens, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa faptul ca nu isi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridica, spre a indeplini rolul de legislator pozitiv.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Georgescu in Dosarul nr. 2.679/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu